Pe 10 octombrie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Mucenici Evlampie și Evlampia, doi frați care au suferit pentru credința lor în Hristos în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor din secolul al IV-lea. Ziua este una cu o puternică încărcătură spirituală, fiind dedicată iubirii fraterne, curajului în credință și jertfei pentru adevăr.
Potrivit scrierilor bisericești, Sfinții Evlampie și Evlampia au trăit în Nicomidia, în vremea împăratului Maximian, cunoscut pentru cruzimea cu care îi persecuta pe creștini. Într-o zi, tânărul Evlampie a aflat despre un decret imperial prin care toți cei ce se declarau creștini erau condamnați la moarte. Plin de curaj, el a refuzat să se lepede de Hristos și a fost prins și adus înaintea împăratului.
În fața acestuia, Evlampie a mărturisit deschis credința sa, spunând: „Eu sunt robul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.” Pentru aceste cuvinte, a fost supus unor chinuri cumplite, însă nu și-a pierdut credința. În timp ce era torturat, sora lui, Sfânta Evlampia, a venit în sala de judecată și, văzând suferința fratelui ei, a mărturisit și ea că este creștină.
Împăratul, furios, a poruncit să fie chinuită și ea. Cei doi frați au fost supuși la numeroase încercări — aruncați în foc, bătuți și duși la locul de execuție — însă, până în ultima clipă, și-au păstrat nădejdea și dragostea pentru Hristos.
Moartea lor a fost un exemplu de credință neclintită, iar Biserica i-a cinstit de atunci ca mucenici ai curajului și ai iubirii fraterne.
Semnificația spirituală a zilei de 10 octombrie
Ziua Sfinților Evlampie și Evlampia este considerată una a unității și a iubirii dintre frați și surori, dar și a curajului de a mărturisi credința chiar și în cele mai grele momente. În tradiția populară, se spune că în această zi este bine ca frații, surorile și rudele apropiate să se roage unii pentru alții, pentru a rămâne uniți și feriți de dezbinare.
Rugăciunile rostite astăzi sunt ascultate, spun credincioșii, mai ales dacă sunt făcute cu inimă curată și dorință sinceră de împăcare și iubire. Se crede, de asemenea, că cei care aprind o lumânare în cinstea acestor sfinți și dau de pomană pentru sufletul celor adormiți vor primi binecuvântare și pace în familie.
Tradiții și obiceiuri populare de Sfântul Evlampie și Evlampia
În satele din sudul și estul țării, această zi mai este cunoscută și sub denumirea de „Ziua fraților”, fiind considerată un moment potrivit pentru împăcare și întărirea legăturilor de sânge. Cei care s-au certat cu rudele lor sunt îndemnați să-și ceară iertare, iar femeile obișnuiesc să împartă colivă, colaci și lumânări pentru sufletul celor trecuți la Domnul.
Totodată, se spune că nu este bine să spui vorbe de ocară sau să judeci pe cineva în această zi, pentru a nu atrage asupra casei neînțelegeri și tristețe.
Un alt obicei vechi, păstrat mai ales în zonele rurale, este acela de a aduce la biserică fructe de toamnă – mere, nuci și struguri – care sunt sfințite și împărțite celor nevoiași. Gestul simbolizează recunoștința pentru darurile primite și dorința de a le împărți cu ceilalți.
Rugăciunea către Sfinții Evlampie și Evlampia
„Sfinților Mucenici Evlampie și Evlampia, care v-ați unit în credință și dragoste frățească până la moarte, rugați-vă pentru noi păcătoșii, ca să ne dăruiască Domnul pace, înțelepciune și puterea de a ierta. Întăriți legăturile dintre frați și surori și păziți-ne casele de vrajbă și de rău. Amin.”
În credința populară, 10 octombrie este o zi care trebuie petrecută în liniște și recunoștință. Nu se fac treburi grele în gospodărie, nu se ceartă membrii familiei și nu se rostesc vorbe urâte. De asemenea, nu se recomandă spălatul sau cusutul, deoarece se spune că astfel se „taie norocul casei”.
Ziua de 10 octombrie, când sunt prăznuiți Sfinții Mucenici Evlampie și Evlampia, ne amintește că dragostea frățească și credința sinceră sunt cele mai mari daruri pe care le putem păstra în suflet. Este o zi a iertării, a împăcării și a rugăciunii, un moment în care fiecare creștin este chemat să își deschidă inima către Dumnezeu și către cei dragi.
Cei care se roagă cu credință se bucură de binecuvântare, liniște sufletească și armonie în familie, iar exemplul celor doi sfinți ne amintește că adevărata putere stă în iubire și în credință.