Nicolescu Daniela
Pe 19 noiembrie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfântul Prooroc Avdie, pe Sfântul Mucenic Varlaam și pe Sfântul Mucenic Azi, făcătorul de minuni, alături de alți mucenici care și-au dat viața pentru credință. Ziua de astăzi este una cu o încărcătură spirituală puternică, fiind dedicată unor sfinți cunoscuți pentru curajul, credința și jertfa lor.
Sfântul Prooroc Avdie – slujitor al lui Dumnezeu și ucenic al Proorocului Ilie
În fiecare an, pe 19 noiembrie, credincioșii îl pomenesc pe Sfântul Prooroc Avdie (Abdia), al cărui nume se traduce „robul Domnului” sau „mărturisit”. Originar din pământul Sihem, Avdie a trăit cu aproximativ 800 de ani înainte de Hristos. A slujit la curțile regilor Samariei, Ahav și Ohozia, în vremuri tulburi marcate de necredință și prigoană.
Proorocul Avdie apare menționat în Scriptură în legătură cu episodul în care două cete de câte cincizeci de soldați au fost arse de focul ceresc, ca urmare a rugăciunii Proorocului Ilie. Regele Ohozia l-a trimis atunci pe Avdie la Ilie pentru a-l convinge să coboare de pe munte. Spre deosebire de ceilalți trimiși, Avdie s-a smerit, s-a aruncat la picioarele proorocului și a cerut îndurare. Ilie a ascultat rugămintea lui.
Din acel moment, Avdie a părăsit curtea regală și a devenit ucenicul Proorocului Ilie, însoțindu-l în lucrarea lui sfântă. A primit darul prorociei și a fost înmormântat cu cinste în mormântul părinților săi.
Sfântul Mucenic Varlaam – bătrânul nevoitor care a răbdat până la capăt
Tot pe 19 noiembrie este pomenit Sfântul Mucenic Varlaam, originar din Antiohia Siriei. Deși era bătrân la vremea încercării, el a dat un exemplu de statornicie și bărbăție duhovnicească. Pentru că nu a acceptat să jertfească idolilor, a fost supus unor chinuri cumplite: bătut cu vine de bou, cu unghiile smulse și dus cu forța la un jertfelnic păgân.
Cea mai grea probă a sa a fost aceea în care i s-au deschis degetele cu sila și i s-au pus în palmă cărbuni aprinși amestecați cu tămâie. Torționarii voiau ca Varlaam să arunce cărbunii în focul idolilor, pentru a părea că a adus jertfă.
Dar sfântul nu a clintit nici măcar un deget. A preferat să-i ardă mâna până la os decât să se lepede de Hristos. Cărbunii au căzut singuri pe pământ, iar el și-a dat sufletul în vremea chinului, primind cununa muceniciei. Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur au lăudat vitejia lui în scrieri retorice de mare frumusețe.
Sfântul Mucenic Azi – făcător de minuni și aducător de apă în pustie
Tot astăzi este pomenit și Sfântul Mucenic Azi, un fost ostaș originar din Isauria, care a trăit pe vremea împăratului Dioclețian, în jurul anului 289. După ce a renunțat la viața militară, s-a retras în pustie, unde a făcut multe minuni și vindecări.
A fost pârât împăratului și trimis la eparhul Achilin cu o escortă de 150 de soldați. Pe drum, ostașii au rămas fără apă, iar Sfântul Azi, prin rugăciune, a făcut să izvorască apă în loc fără de apă. Minunea i-a convertit pe toți cei 150 de soldați, care au mărturisit și ei credința în Hristos.
Pentru curajul și credința lor, toți au fost condamnați la moarte. Odată ajuns în fața eparhului, Sfântul Azi a fost chinuit cu cruzime: spânzurat pe roată, ars în foc, bătut fără milă. Toate încercările au fost însă zadarnice, pentru că focul nu l-a vătămat.
Văzând minunile, soția și fiica eparhului au crezut și ele în Hristos și au fost decapitate pentru mărturisirea lor. În cele din urmă, și Sfântului Azi i s-a tăiat capul, primind cununa cea neveștejită a martiriului.
Alți sfinți pomeniți pe 19 noiembrie
Biserica îi cinstește astăzi și pe:
- Cei 150 de ostași convertiți de Sfântul Azi, martirizați prin sabie
- Soția și fiica eparhului, ucise pentru mărturisirea credinței
- Cei 12 ostași care s-au săvârșit prin sabie
- Sfântul Mucenic Agapie, sfâșiat de fiare
- Sfântul Mucenic Iliodor din Maghido, supus chinurilor, aruncat în foc și decapitat după nenumărate minuni
- Sfinții Mucenici Antim, Talaleu, Cristofor, Eufimia și copiii lor, împreună cu Panharie
Această zi este dedicată martirilor și profeților care, prin viața lor, au arătat puterea credinței și au lăsat generațiilor următoare modele de curaj, statornicie și sfințenie.
