Redactia
Calendar ortodox 26 iulie 2020. Duminică, creștin ortodocșii îl vor prăznui pe Sfântul Ioanichie Schimonahul de la Valea Chiliilor.
În această zi mai sunt prăznuiți și Sfânta Muceniță Parascheva din Roma, Sfânta Cuvioasă Mucenița oreozila, Sfântul Cuvios Ignatie Stironitul, Sfântul Mucenic Apion și Sfântul Iacob din Alaska.
Calendar ortodox 26 iulie 2020. Ce sfânt este sărbătorit în această zi
Sfântul Ioanichie Schimonohul s-a născut în ținutul Muscelului, din familie evlavioasă. Încă de mic, acesta a simțit să îl slujească pe Dumnezeu și a decis să se despartă de toate plăcerile și ispitele lumii și s-a restras în Mănăstirea Cetățuia.
Mănăstirea Cetățuia era situată pe valea Dâmboviței, și aici Sfântul Ioanichie Schimonohul s-a călugărit și a deprins primele reguli ale vieții ascetice.
Acesta este unul dintre cei mai renumiți sihăstri din secolul al XVII-lea. A stat timp de 37 de ani într-o peșteră, iar în anul 1638 a murit.
Abia în 1944, trupul său a fost descoperit de părintele Pimen Bărbieru, egumenul Schitului Cetătuia Negru Vodă.
Moaștele Sfântului Cuvios Ioanichie au fost reînhumate din cauza regimului comunist ateu.
Sfântul Cuvios Ioanichie. Sfântul Ocrotitor din Carpații României
Pe întinsul Pământului, vai, câmpii, dealuri și munți, zidirea lui Dumnezeu, făptura mâinilor Sale, omul, a umplut văzduhul cu bucuria lui de a fi, în frumusețea lumii văzute. Din plămăda mâinilor Sale, Dumnezeu a ridicat eroii credinței, nădejdii și dragostei, sihăstrii și eroii pe drumul desăvârșirii răsariți și la noi, de la picioarele munților până–n crestetul lor mângâiați de lumină și căldura soarelui.
“Coloana vertebrală” a Romaniei, Carpații, plini de peșteri, ape, flori și cânt de păsări cu ponoare și poieni pline de ghiocei, narcise și brazi, candelabre atârnate de tăria cerurilor, iubitorii de Dumnezeu, monahii și monahiile, unii preoți si arhierei și-au cuprins ființa intru mărirea lui Dumnezeu, cea nevestejită de trecerea timpului, întru sfânta sihăstrie și veghere neadormită. De mii de ani, Carpații și spațiile românești au cântat imaginea lui Dumnezeu în culori și lumini neapuse. Templul cel mareț, îndreptat cu fruntea spre soare, Carpații românești, și-a deschis ferestrele de veghe, rugăciune și virtuți.
