Roxana
Calendarul ortodox din 28 septembrie 2024 marchează o sărbătoare cu cruce neagră, ceea ce indică o zi de post și rugăciune pentru creștinii ortodocși. În această zi, este pomenit Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul, un sfânt venerat pentru viața sa de credință, suferințele îndurate în numele creștinismului și pentru dedicarea sa monahală. Sărbătoarea cu cruce neagră sugerează o zi de reflecție profundă și pocăință, aducând aminte de suferințele și sacrificiile făcute de acest mare sfânt. Alături de Sfântul Hariton, sunt pomeniți și Sfântul Proroc Baruh și Sfântul Cuvios Neofit Zăvorâtul din Cipru, personalități religioase importante în calendarul ortodox.
Viața și persecuția Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul
Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul a trăit în timpul împăratului roman Aurelian, între anii 270-275 d.Hr., într-o perioadă în care creștinii erau supuși unor persecuții aspre din partea autorităților romane. Hariton s-a născut în cetatea Iconia, din regiunea Licaonia, în Anatolia, o zonă centrală din ceea ce astăzi este cunoscut ca Turcia. În această perioadă, creștinii erau persecutați pentru credința lor, iar Sfântul Hariton nu a fost o excepție. El a fost capturat și adus în fața guvernatorului provinciei pentru a fi interogat și judecat.
Refuzul său categoric de a renunța la credința creștină și de a se închina zeilor păgâni l-a adus în fața chinurilor, bătăilor și torturilor. Sfântul Hariton a rămas neclintit în credința sa, afirmând cu curaj că slujește adevăratului Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul tuturor. El a declarat în fața guvernatorului: „Eu am pe adevăratul Dumnezeu, Căruia îi slujesc și mă închin, Care este ziditor tuturor, Mântuitor al lumii Care trăiește în veci.” Această mărturie de credință a fost un act de curaj extraordinar, mai ales într-o perioadă în care orice formă de opoziție față de cultul oficial roman putea însemna moartea.
Totuși, viața Sfântului Hariton a fost salvată într-un mod miraculos. În timpul persecuțiilor, împăratul Aurelian a murit, iar prigoana împotriva creștinilor a încetat temporar. Astfel, Hariton a fost eliberat din închisoare, un eveniment care a marcat începutul unei noi etape în viața sa.
Întemeierea mănăstirilor de către Sfântul Hariton
După eliberarea sa, Sfântul Hariton a decis să se retragă din lume și să ducă o viață dedicată rugăciunii și meditației. A ales să se stabilească în ținutul Faran, o regiune situată la nord-est de Ierusalim, unde, în anul 330 d.Hr., a întemeiat una dintre cele mai vechi mănăstiri din Palestina. Această mănăstire, care ulterior a devenit cunoscută sub numele de Lavra Sfântului Hariton, a fost locul unde sfântul a început să formeze o obște monahală dedicată vieții pustnicești și rugăciunii.
Hariton, însă, a continuat să își dedice viața căutării liniștii sufletești. După întemeierea primei sale mănăstiri, a fost capturat de o ceată de tâlhari, care l-au legat într-o peșteră, planificând să-l omoare. Într-un mod aproape miraculos, tâlharii au băut dintr-un vin otrăvit și au murit cu toții. Această întâmplare a fost considerată o intervenție divină, iar Sfântul Hariton a transformat peștera în care fusese ținut captiv într-o nouă mănăstire. Aceasta a devenit rapid un loc de rugăciune și reculegere, atrăgând noi călugări care doreau să-și dedice viața închinării și liniștii.
Cu toate acestea, dorința Sfântului Hariton de liniște și singurătate l-a determinat să părăsească această așezare monahală și să caute alte locuri izolate unde să continue viața pustnicească. Astfel, a întemeiat alte două mănăstiri, toate devenind centre spirituale importante pentru creștinii din acea perioadă.
Moartea și moștenirea spirituală a Sfântului Hariton
Către sfârșitul vieții sale, Sfântul Hariton a dorit să evite eventualele conflicte între comunitățile monahale pe care le-a întemeiat. De aceea, a hotărât ca, după moarte, trupul său să fie îngropat în prima mănăstire pe care a zidit-o – locul unde fusese capturat de tâlhari și unde, printr-o intervenție divină, scăpase cu viață. Această decizie a fost văzută ca un act de smerenie și înțelepciune, consolidând și mai mult moștenirea spirituală pe care a lăsat-o în urmă.
Moștenirea Sfântului Hariton Mărturisitorul este una semnificativă pentru monahismul creștin ortodox. El a fost nu doar un martir al credinței, care a suferit persecuții pentru convingerile sale religioase, ci și un întemeietor al unor comunități monahale care au influențat profund viața spirituală din Palestina și din întreaga lume creștină. Lavra Sfântului Hariton, precum și celelalte mănăstiri pe care le-a întemeiat, au devenit locuri de pelerinaj și centre spirituale de importanță majoră pentru monahii și credincioșii din acea perioadă și nu numai.
Alți sfinți pomeniți în aceeași zi
Pe lângă Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul, calendarul ortodox din 28 septembrie 2024 îi pomenește și pe Sfântul Proroc Baruh și pe Sfântul Cuvios Neofit Zăvorâtul din Cipru.
Sfântul Proroc Baruh a fost un profet din Vechiul Testament, cunoscut pentru apropierea sa de prorocul Ieremia. Cartea lui Baruh, care este inclusă în canonul Vechiului Testament în tradiția ortodoxă și catolică, conține cuvinte de înțelepciune și profeții referitoare la poporul lui Israel. Baruh a fost un martor al suferințelor poporului său și a jucat un rol important în transmiterea mesajului divin către iudei.
Sfântul Cuvios Neofit Zăvorâtul a trăit în secolul al XII-lea în Cipru și este cunoscut pentru viața sa ascetică și pentru scrierile sale teologice. El s-a retras într-o peșteră, unde a dus o viață de rugăciune și izolare, fiind unul dintre cei mai cunoscuți sfinți zăvorâți din tradiția ortodoxă. Viața sa de nevoință și dedicare față de Dumnezeu l-a transformat într-un model de urmat pentru toți cei care doresc să ducă o viață spirituală profundă.
Importanța sărbătorii și semnificația crucii negre
Ziua de 28 septembrie este marcată în calendarul ortodox cu cruce neagră, un semn distinctiv care indică o zi de post și rugăciune. Sărbătorile cu cruce neagră sunt zile de pocăință, în care credincioșii sunt chemați la reflecție spirituală, rugăciune intensă și abstinență alimentară. Aceste zile sunt de obicei asociate cu evenimente triste sau cu comemorarea unor sfinți care au suferit pentru credința lor, cum este cazul Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul.
În concluzie, 28 septembrie este o zi de profundă importanță spirituală pentru creștinii ortodocși, fiind marcată de pomenirea unor mari sfinți care au suferit pentru credința lor și care au contribuit la dezvoltarea monahismului și a vieții spirituale creștine. Credincioșii sunt chemați să urmeze exemplul acestor sfinți, să reflecteze asupra vieților lor și să se apropie mai mult de Dumnezeu prin post, rugăciune și fapte bune.
