Ana Sasu
Fotografiile și filmările realizate la serbări, excursii, concursuri sau alte activități școlare ajung frecvent pe paginile de internet și pe conturile de socializare ale unităților de învățământ, însă această practică ridică o întrebare importantă pentru părinții care nu doresc ca imaginea copilului lor să fie expusă online. Școlile solicită, de regulă, acordul familiilor pentru fotografiere, filmare și utilizarea imaginilor în scop educațional, iar consimțământul trebuie să fie exprimat în mod liber și informat. Mai important, refuzul unui părinte nu ar trebui să transforme copilul într-un elev exclus de la activitățile școlare sau dezavantajat pentru simplul fapt că familia dorește să îi protejeze viața privată.
Subiectul a revenit în atenție după ce unele familii au reclamat că elevii ai căror părinți nu își dau acordul pentru publicarea fotografiilor pe rețelele sociale ajung să fie marginalizați în cadrul anumitor activități. Pentru părinți, problema nu este neapărat realizarea unei fotografii de grup, ci faptul că, odată publicată pe internet, imaginea copilului poate ieși din controlul familiei și poate fi copiată, salvată sau redistribuită.
Există, în același timp, numeroși părinți care acceptă fotografierea și publicarea imaginilor, considerând că acestea reprezintă amintiri frumoase și o modalitate prin care pot vedea activitățile desfășurate la școală. Cele două opțiuni pot coexista, iar problema esențială este ca alegerea unei familii să fie respectată.
Acordul pentru utilizarea imaginii unui copil nu ar trebui tratat ca o simplă formalitate administrativă bifată la începutul anului școlar, deoarece părintele trebuie să poată înțelege pentru ce își dă consimțământul, unde ar putea fi publicate fotografiile și în ce scop vor fi folosite.
Părinții pot refuza publicarea fotografiilor copilului
O parte dintre familii aleg să nu permită expunerea copiilor pe rețelele sociale, chiar dacă fotografiile sunt realizate în timpul unor activități educaționale perfect obișnuite, iar motivele pot varia de la dorința de protejare a vieții private până la preocuparea față de informațiile care rămân disponibile pe internet.
Unul dintre părinții care au vorbit despre această problemă a explicat foarte clar motivele refuzului.
„Nu-mi dau acordul. Nu-mi doresc să-mi expun copilul, să se știe programul ei, activitățile pe care le face. Îmi doresc să avem o viață privată”, a declarat părintele citat în reportajul care a readus subiectul în atenție.
O asemenea alegere nu înseamnă că părintele se opune participării copilului la activități, excursii, serbări sau proiecte educaționale. Este vorba despre o decizie distinctă privind publicarea imaginii sale.
Diferența este esențială, deoarece un copil poate participa la o activitate fără ca fotografia în care apare să fie ulterior publicată pe o pagină accesibilă unui număr nelimitat de persoane.
Există și părinți care și-au dat acordul de-a lungul timpului, dar care au început să se întrebe dacă expunerea online mai reprezintă o alegere potrivită în contextul actual.
„Eu mi-am dat acordul, da, întotdeauna mi-am dat acordul. Și la grădiniță, și la școală. Ce-i drept, în ziua de azi nu mai știi dacă e OK sau nu”, a explicat un alt părinte.
Această îngrijorare este alimentată inclusiv de dezvoltarea tehnologiilor prin care fotografiile pot fi modificate și reutilizate, dar și de dificultatea de a controla o imagine după ce aceasta a devenit publică.
O fotografie încărcată pe o rețea socială poate fi salvată de alte persoane, distribuită sau prelucrată, iar școala și părintele nu mai au neapărat control asupra tuturor copiilor ulterioare ale fișierului.
Din acest motiv, refuzul publicării nu trebuie interpretat automat ca o atitudine exagerată sau ca o lipsă de implicare a familiei în viața școlară.
Ce presupune acordul semnat de părinți
Instituțiile de învățământ pot folosi formulare sau prevederi incluse în contractele educaționale prin care familiile sunt întrebate dacă acceptă fotografierea, filmarea și utilizarea imaginilor copiilor în anumite scopuri.
La Școala „Sfinții Voievozi” din București, de exemplu, asemenea prevederi sunt incluse în contractele educaționale, potrivit explicațiilor oferite de directoarea Daniela Voinea. Documentele permit familiilor să precizeze dacă acceptă prelucrarea datelor și folosirea imaginilor copiilor în scop educațional.
Simpla existență a unei rubrici de acord nu rezolvă însă toate problemele.
Un consimțământ real presupune ca părintele să știe ce acceptă. Este important dacă fotografia va rămâne într-un material intern, dacă va fi folosită într-o revistă școlară, dacă va apărea pe site-ul instituției sau dacă va fi publicată pe o rețea socială accesibilă publicului.
Aceste situații nu au același nivel de expunere.
Orientările europene privind consimțământul arată că acesta trebuie să reprezinte o alegere reală, ceea ce înseamnă că persoana trebuie să poată refuza fără să suporte consecințe negative din cauza deciziei sale.
Este un principiu extrem de important în cazul școlilor, deoarece relația dintre instituția de învățământ, elev și familie nu este una obișnuită între două persoane aflate într-o poziție identică.
Copilul depinde de instituție pentru educație, iar părintele nu ar trebui să simtă că trebuie să accepte expunerea online doar pentru ca elevul să beneficieze de aceleași activități precum colegii săi.
Orientările europene oferă inclusiv exemplul unei școli publice care solicită acordul pentru folosirea fotografiilor elevilor într-o revistă. Într-o asemenea situație, consimțământul poate fi considerat valabil dacă refuzul nu afectează accesul copilului la educație sau la serviciile oferite și nu produce dezavantaje.
Prin urmare, ideea centrală nu este doar existența unei semnături, ci libertatea reală a părintelui de a spune „nu”.
Copilul nu ar trebui marginalizat dacă familia refuză
Una dintre cele mai sensibile probleme semnalate de familii este situația copiilor ai căror părinți nu permit publicarea imaginilor și care ar ajunge, din acest motiv, să fie separați sau marginalizați în timpul unor activități.
Aici trebuie făcută din nou diferența între participarea la activitate și apariția într-o fotografie destinată publicării.
Faptul că părintele nu dorește ca imaginea copilului să fie pusă pe Facebook, Instagram, site-ul școlii sau pe o altă platformă publică nu înseamnă, prin el însuși, că elevul trebuie exclus de la activitatea educațională.
Orientările privind consimțământul pun tocmai accentul pe posibilitatea refuzului fără consecințe negative.
În practică, școlile trebuie să găsească soluții prin care să respecte opțiunea familiei fără a transforma copilul într-o excepție vizibilă în fața colegilor.
O soluție poate fi realizarea unor cadre în care elevul respectiv nu este identificabil, alegerea unor fotografii în care acesta nu apare sau evitarea publicării anumitor imagini.
Situația trebuie gestionată cu atenție, deoarece scopul protejării vieții private nu ar trebui să genereze o altă problemă pentru copil.
Dacă elevul este îndepărtat de fiecare dată când se face o fotografie, în timp ce toți colegii rămân împreună, copilul poate ajunge să perceapă decizia familiei drept o cauză a izolării sale.
De aceea, responsabilitatea gestionării situației revine adulților, care trebuie să găsească o modalitate prin care atât drepturile copilului, cât și decizia părinților să fie respectate.
Este important și ca părintele să discute concret cu școala despre ceea ce refuză.
Unele familii pot accepta realizarea fotografiilor pentru arhiva clasei, dar nu publicarea lor pe conturi publice. Altele pot refuza orice utilizare a imaginilor în care copilul poate fi identificat.
Tocmai de aceea, un acord formulat foarte general poate crea ulterior neînțelegeri.
Ce se poate întâmpla cu fotografia după ce ajunge pe internet
Una dintre principalele preocupări legate de publicarea fotografiilor copiilor este pierderea controlului asupra imaginii după ce aceasta devine accesibilă online.
Chiar dacă școala publică fotografia exclusiv pentru a prezenta o activitate educațională, scopul inițial nu împiedică alte persoane să salveze imaginea și să o utilizeze ulterior într-un context diferit.
Robert Feraru, specialist în social media, a atras atenția asupra modului în care imaginile pot fi folosite inclusiv cu ajutorul tehnologiilor moderne de editare.
„Putem avea riscul ca fețele noastre să fie folosite în crearea unor template-uri pentru editarea viitoarelor fotografii ale altor persoane”, a explicat acesta.
Dezvoltarea instrumentelor de inteligență artificială și de editare a imaginilor a complicat suplimentar discuția despre fotografiile publicate pe internet.
O fotografie care în trecut putea fi doar descărcată și redistribuită poate fi acum modificată mult mai ușor, iar chipurile persoanelor pot fi integrate în alte materiale.
Acest lucru nu înseamnă că orice fotografie publicată de o școală va fi folosită abuziv, iar un asemenea risc nu trebuie prezentat ca o certitudine.
Riscul există însă, iar părintele are dreptul să îl ia în calcul atunci când decide dacă își dă sau nu acordul.
Înainte de semnarea unui document, familia ar trebui să verifice cât mai exact ce utilizări sunt menționate și unde pot apărea imaginile.
Formularea „în scop educațional” poate fi insuficientă pentru un părinte care dorește să știe dacă fotografia va fi utilizată exclusiv într-o prezentare internă sau va ajunge pe o rețea socială.
Fotografierea și publicarea nu sunt același lucru.
La fel, o fotografie distribuită într-un grup restrâns nu are același grad de expunere precum una încărcată pe pagina publică a instituției.
Orientările europene cer ca acordul să fie specific și exprimat în cunoștință de cauză. De asemenea, consimțământul poate fi retras, fără ca retragerea să transforme în mod retroactiv în nelegală prelucrarea care a avut loc anterior în baza acordului valabil.
Această ultimă precizare este importantă pentru părinții care și-au schimbat între timp opinia.
Faptul că o familie a acceptat publicarea fotografiilor la începutul școlarizării nu înseamnă că trebuie să mențină aceeași alegere pentru totdeauna.
Ce ar trebui să verifice părinții înainte să semneze acordul
Înainte de a bifa automat opțiunea prin care permite fotografierea și filmarea copilului, părintele ar trebui să citească exact ce prevede documentul și să stabilească dacă formulările corespund propriilor limite privind expunerea minorului.
Prima întrebare este legată de scop.
Părintele trebuie să știe dacă imaginile sunt realizate pentru documentarea activităților educaționale, pentru materiale interne, pentru promovarea școlii sau pentru publicarea pe internet.
A doua întrebare privește locul în care vor apărea fotografiile.
Site-ul oficial al școlii, pagina publică de Facebook, un grup închis destinat părinților și o revistă tipărită reprezintă contexte diferite, chiar dacă fotografia este aceeași.
A treia problemă este perioada pentru care este acordat consimțământul și posibilitatea retragerii acestuia.
Orientările europene prevăd posibilitatea retragerii acordului, iar părinții care nu mai doresc continuarea unei anumite prelucrări trebuie să poată comunica această decizie.
La fel de important este modul în care școala gestionează situația copiilor pentru care nu există acord.
Părintele poate solicita clarificări pentru a afla dacă elevul va putea participa în continuare la toate activitățile și ce măsuri va lua instituția pentru a evita publicarea imaginii sale.
O asemenea discuție poate preveni situațiile în care profesorul află abia în momentul realizării fotografiei că un anumit copil nu poate apărea într-o postare publică.
Problema expunerii minorilor pe internet devine tot mai importantă pe măsură ce rețelele sociale fac parte din viața cotidiană, iar instituțiile folosesc aceste platforme pentru comunicare și promovare.
În paralel, în România sunt discutate și propuneri legislative referitoare la accesul minorilor la platformele sociale. Potrivit informațiilor publicate la 30 octombrie 2026, există o inițiativă anunțată care ar urmări restricționarea accesului copiilor sub 14 ani la rețelele sociale și condiționarea accesului adolescenților între 14 și 18 ani de acordul și supravegherea părinților. Este vorba însă despre o propunere aflată în dezbatere, nu despre o interdicție deja aplicabilă.
Pentru părinți, regula practică rămâne mult mai simplă: acordul privind imaginea copilului trebuie citit înainte de a fi semnat, iar familia trebuie să știe pentru ce își exprimă consimțământul.
Dacă părintele nu dorește publicarea fotografiilor, opțiunea sa trebuie comunicată clar instituției, iar refuzul nu ar trebui să fie tratat ca un motiv pentru dezavantajarea copilului în cadrul activităților școlare.
În același timp, dacă părintele acceptă fotografierea, este util să afle dacă acordul privește doar realizarea imaginilor sau și publicarea lor, pe ce canale pot apărea și în ce scop vor fi folosite.
Odată ce fotografia unui copil ajunge pe internet, controlul asupra tuturor copiilor și reutilizărilor ulterioare poate deveni dificil. Tocmai de aceea, întrebarea nu este doar dacă școala poate face o fotografie, ci și ce se întâmplă cu imaginea respectivă după ce fotografia a fost realizată.
Sursa foto: Arhivă
