Roxana
În calendarul ortodox, pe 4 noiembrie este prăznuit Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare. Pomenirea lui cade în 2026 într-o zi de miercuri, așa că pentru credincioși este și zi de post.
Unele calendare amintesc în aceeași zi și de Sfinții Mucenici Nicandru, episcopul Mirelor, și Ermeu preotul.
Viața Sfântului Ioanichie are o răsturnare care îl face aproape de oamenii de azi. A fost păstor, apoi soldat, apoi a greșit în credință. Abia după aceea a ajuns sfânt.
Păstorul din Bitinia care a ajuns soldat
Potrivit tradiției creștine, Ioanichie s-a născut în Bitinia, în Asia Mică, din părinți creștini. Era vremea împăratului Leon al IV-lea, susținător al iconoclasmului, mișcarea care cerea distrugerea icoanelor.
Nu a învățat carte. Copilăria și-a petrecut-o păzind animalele, singur, pe dealuri. Acolo s-a obișnuit cu postul, tăcerea și rugăciunea.
Tânăr fiind, a fost luat la oaste. Timp de 24 de ani a fost militar și s-a remarcat prin curaj.
Întâlnirea care i-a schimbat viața
În anii petrecuți în armată, Ioanichie a ajuns el însuși de partea celor care respingeau icoanele. Se spune că, pe când se întorcea dintr-o campanie, i-a ieșit în cale un monah pe care nu-l cunoștea. Călugărul l-a strigat pe nume și l-a întrebat de ce, dacă se socotește creștin, disprețuiește icoana lui Hristos.
Ioanichie a rămas fără cuvinte. Monahul știa despre el lucruri pe care nu i le spusese nimeni.
A înțeles că a greșit. A lăsat armata și a hotărât să-și ispășească greșeala printr-o viață închinată lui Dumnezeu.
Trei ani într-o peșteră și minunea de la Efes
La început a trecut prin mai multe mănăstiri. Apoi a ales viața de sihastru. Și-a săpat singur o peșteră strâmtă și adâncă și a stat acolo trei ani, fără să iasă.
Un păstor de capre din munte îi aducea o dată pe lună puțină pâine și apă. În rest, Ioanichie se ruga zi și noapte și cânta psalmii lui David.
Tradiția mai păstrează o minune. Sfântul a vrut să se închine la biserica din Efes unde slujise Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Când s-a apropiat, ușile lăcașului s-au deschis singure, iar după ce s-a rugat și a ieșit, s-au închis la loc în urma lui.
De ce este considerat ocrotitor al celor bolnavi
Prin post și rugăciune, Sfântul Ioanichie a primit, după cum spune tradiția, darul vindecării. Bolnavii veneau la el pentru suferințe trupești și sufletești, iar credincioșii îl socoteau izgonitor de duhuri rele.
A apucat să vadă și sfârșitul luptei împotriva icoanelor. În anul 843, în scaunul patriarhal de la Constantinopol a fost ales Metodie, un patriarh ortodox.
A murit la 94 de ani, chiar pe 4 noiembrie. Se spune că monahii din Muntele Olimpului au văzut atunci un stâlp de foc ridicându-se spre cer, cu îngeri care îi deschideau calea. Moaștele lui au rămas, pentru credincioși, izvor de binecuvântare.
Rugăciunea Sfântului Ioanichie cel Mare
Rugăciunea care a rămas de la Sfântul Ioanichie are un singur rând. Sihastrul o adăuga după fiecare stih din psalmi, iar ucenicii lui au învățat-o și au dus-o mai departe. Credincioșii o rostesc și astăzi, mai ales în momentele de frică, boală sau neliniște:
„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul și acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, slavă Ție!”
Tot pe 4 noiembrie se poate spune și troparul Sfântului Cuvios Ioanichie cel Mare:
„Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos, și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte Ioanichie, duhul tău.”
