P Elena
Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi, sărbătorită anual la 7 iulie, a fost fiica unor creştini din Apollonia – Dorotei şi Evsevia – care şi-au văzut ruga împlinită într-o duminică; de aceea au numit-o „Chiriachi”, cuvânt grecesc ce se traduce prin „Duminica”. Încă din pruncie, părinţii au pregătit-o pentru o viaţă închinată lui Hristos, hotărârea ei de a-şi păstra fecioria şi credinţa devenind emblematice pentru generaţiile care i-au urmat.
La sfârşitul secolului al III-lea, împăratul Diocleţian a declanşat una dintre cele mai dure prigoane împotriva creştinilor. Denunţată că refuză să renunţe la credinţă şi la votul de castitate, Chiriachi a fost supusă unor interogatorii repetate. Părinţii ei au fost deportaţi şi torturaţi, iar tânăra a fost trimisă întâi la cezarul Maximian din Nicomidia, apoi la guvernatorul Ilarion al Bitiniei. Refuzul constant de a aduce jertfă idolilor a transformat-o într-o ţintă pentru autorităţi, dar, paradoxal, şi într-un simbol de neclintit pentru comunităţile creştine.
Martiriul Sfintei Chiriachi
Actele martirice consemnează o suită de suplicii: bătăi crunte, aruncarea în foc, expunerea la fiare şi o tentativă de înecare. Minunile se ţineau însă lanţ. Într-un templu păgân, rugăciunea muceniţei a provocat un cutremur care a redus idolii la pulbere, iar fulgerul care l-a ucis pe Ilarion a fost interpretat drept răspuns divin. În cele din urmă i s-a pronunţat sentinţa capitală prin decapitare „în afara cetăţii”. Potrivit tradiţiei, înainte ca sabia să-i atingă grumazul, Sfânta şi-a dat singură sufletul în mâinile lui Dumnezeu, spre uimirea celor puşi s-o execute, care auziseră un glas ceresc invitându-i să vestească măririle Domnului.
Rezistenţa Sfintei Chiriachi în faţa cererilor de căsătorie şi a presiunilor sociale a transformat-o în protectoare a femeilor tinere, mai ales a celor confruntate cu abuzuri, sărăcie ori nedreptate. În numeroase parohii, în special în Moldova, icoana ei este aşezată în partea stângă a naosului, iar credincioasele aprind lumânări cerând ajutor pentru stabilitate emoţională, curaj şi discernământ. Mărturii recente ale pelerinilor de la Huşi vorbesc despre vindecări „inexplicabile” şi împăcări neaşteptate în familii, după invocarea grabnic ajutătoare a sfintei.
Cel mai cunoscut loc de cinstire este Catedrala Episcopală din Huşi, unde, din 1763, se păstrează mâna dreaptă a muceniţei. Relicva a ajuns aici datorită episcopului Iacob Stamate, cel care a achitat datoriile Marii Lavre athonite către Poarta Otomană şi a primit, drept recunoştinţă, acest odor. Peste an, pelerinajele s-au multiplicat: sute de credincioşi, tineri şi vârstnici, vin să-şi plece fruntea pe raclă, în special în preajma zilei de 7 iulie, dar şi ori de câte ori simt că un necaz le depăşeşte puterile.
Rugăciunea făcătoare de minuni
Textele liturgice apărute cu binecuvântarea Patriarhiei Române includ o rugăciune specială, citită în biserici şi rostite individual acasă. În ea se cere: „bună înţelegere soţilor, căsătorie binecuvântată tinerilor, iubire de fii părinţilor, copiilor ascultare”, dar şi oprirea războaielor, potolirea urii şi întărirea credinţei ortodoxe. Prin tonul complex al invocaţiei – combinând nevoile personale cu frământările societăţii – rugăciunea reflectă actualitatea mesajului Sfintei Chiriachi într-o lume încă marcată de confuzie şi tulburare.
”O, prea sfântă și întru tot lăudată mare muceniță Chiriachi, care pentru Hristos ai pătimit, ca pildă să ne fii de adevărată credință și răbdare, primește acum această smerită rugăciune, de la noi nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri grabnic folositor alergăm, cinstind sfintele tale moaște și chipul icoanei tale, în genunchi, care cu credință, cu adâncă evlavie și cu lacrimi te rugăm:
Înalță cugetul tău, Sfântă muceniță Chiriachi, către Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe Care Roagă-L, iertare de păcate și mare milă să ne dăruiască nouă și poporului cel binecredincios, ploaie la bună vreme, roade îmbelșugate pământului, și bună stare întregii lumi.
Roagă-L să ne dăruiască viață lină și fără de păcat, credința ortodoxă să o întărească, întărâtările ereticilor să le nimicească, pe vrăjmașii noștri să-i îmblânzească, ura să o stingă, dragostea să o înmulțească, războaiele să le oprească și pace lumii să dăruiască.
Sfântă Muceniță, dăruiește bună înțelegere soților, căsătorie binecuvântată tinerilor, iubire de fii părinților, copiilor ascultare față de părinți.
Sfântă Muceniță mult pătimitoare, cere de la Hristos- Domnul, pentru noi îndurare și tuturor păcătoșilor îndreptare; înțelepciune ierarhilor, râvnă duhovnicească preoților, împodobire cu virtuți călugărilor, sănătate, iertare de păcate și mântuire, tuturor credincioșilor; fii mijlocitoare înaintea Dreptului Judecător, pentru noi smeriții robii tăi, împreună cu Sfânta de Dumnezeu Născătoare și pururea Fecioara Maria și cu toți sfinții cei bineplăcuți lui Dumnezeu, preamărind pentru toate binefacerile revărsate asupra noastră: pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu, zicând: Slavă Ție, Dumnezeule cel prea mărit întru Sfinții Tăi, în vecii vecilor! Amin!”
Alţi sfinţi pomeniţi la 7 iulie
Calendarul mai înscrie astăzi pe Cuviosul Toma din Maleon, Cuviosul Acachie de la Scara, Mucenicii Peregrin, Luchian, Pombie, Isihie, Papia, Satornin şi Ghermano, precum şi pe Mucenicii Evstatie şi Policarp cel Nou. În plus, este cinstit şi Sfântul Evanghel, o prezenţă mai puţin cunoscută publicului larg, dar semnificativă în spaţiul monastic.
Tipărirea slujbei complete dedicate Sfintei Chiriachi de Editura Institutului Biblic subliniază importanţa liturgică a acestei date. Contribuţia Preasfinţitului Ignatie al Huşilor şi a Înaltpreasfinţitului Ioachim al Romanului şi Bacăului, care au tradus şi diortosit textele din greacă, confirmă continuitatea tradiţiei şi nevoia de a aduce limbajul cultic mai aproape de credincioşi. Pentru enoriaşi, 7 iulie devine, astfel, o zi dublu centrată: aducere aminte a martiriului creştin şi invitaţie la reînnoirea nădejdii în faţa provocărilor cotidiene.
