Loredana Ionescu
Ilinca a pariat pe o căsătorie de conveniență, crezând că își va sculpta un viitor strălucitor, însă realitatea i-a arătat o pierdere mai adâncă decât buzunarele sale adânci… Descoperă povestea dramatică a tot ce i-a fost răpit!”
Pe când toamna se retrăgea lent, lăsând loc iernii să-și întindă voalul geros peste oraș, Ilinca privi pentru ultima oară prin fereastra imensei sale camere, contemplând străzile unde altădată își plimbase zâmbetele. La 28 de ani, viața ei părea o carte scrisă de mâini străine, cuvintele fiecărei pagini vibrând sub greutatea regretului.
Când Ilinca a spus „DA” pentru bani și a pierdut totul
Căsătoria cu Anton fusese un calcul rece, o negociere între nevoia ei de securitate financiară și oferta lui de a-i oferi un viitor fără griji materiale. Ilinca își amintea clar ziua în care își spusese „da” în fața ofițerului stării civile, simțind cum fiecare silabă cădea în jurul ei ca o sentință. Anton, un om de afaceri influent, promisese că îi va oferi totul, în afară de ceea ce sufletul ei tânjea cel mai mult – iubirea.
Zilele trecuseră, apoi lunile, iar fiecare moment alături de Anton o făcea pe Ilinca să se simtă și mai îndepărtată de femeia care fusese cândva. Luxul în care trăia nu putea compensa tăcerea grea ce se așternuse între ei. Petrecerile fastuoase, bijuteriile scumpe și călătoriile în cele mai exotice colțuri ale lumii nu erau decât un balsam amar pentru inima ei frântă.
Într-o seară, la un bal mascat, în timp ce dansa învârtindu-se în ritmuri de vals, ochii ei se întâlniră cu cei ai unui străin misterios, mascat, care părea să o citească mai bine decât oricine altcineva. Conversația lor scurtă, șoptită între coardele muzicii, aprinse în inima ei flacăra unei speranțe pe care o crezuse stinsă. Oare era posibil să găsești sufletul pereche în cele mai neașteptate momente?
Ilinca luase o decizie care avea să-i schimbe cursul vieții
Cu inima bătându-i nesăbuit, Ilinca luase o decizie care avea să-i schimbe cursul vieții. A doua zi, fără un cuvânt, părăsi palatul de marmură și pe Anton, lăsând în urmă doar o scrisoare și o alianță pe noptiera înghețată. Fugise cu străinul misterios, ale cărui cuvinte și priviri îi redeșteptaseră sufletul adormit.
Anii ce au urmat au fost o luptă constantă între dorința de a trăi autentic și greutățile unei vieți departe de luxul pe care îl cunoșcuse. Dar în fiecare seară, când lumina soarelui apunea în spatele dealurilor, Ilinca și partenerul ei se strângeau în brațe, împărtășind o iubire profundă care făcea ca toate sacrificiile să pară nesemnificative. Dintr-o femeie care vânduse totul pentru aur, Ilinca devenise o femeie care găsise totul renunțând la aur.
