Ene Valentina
Din ce în ce mai multe persoane ajung în punctul în care utilizează greșit pluralul cuvântului „pârâu”. Poate fi destul de greu de crezut că vorbitorii nativi ai limbii române nu știu cum să utilizeze corect acest cuvânt, dar există multe cazuri în care unele persoane au mari bătăi de cap când vinde vorba de „pârâuri” sau „pâraie”.
Academia Română a acceptat până în acest moment o singură formă a acestui substantiv. Potrivit ultimei ediții a Dicționarului explicativ român, mai multe cuvinte au ajuns să sufere tot felul de modificări. Acesta nu este si cazul formei de plural al substantivului „pârâu”. Iată care este forma corectă pe care ar trebui să o utilizezi.
Cum e corect: „pâraie” sau „pârâuri”?
În prezent, limba română folosește alfabetul latin și este vorbită de aproximativ 24 de milioane de oameni. Ca orice alt limbaj, limba română continuă să evolueze și să se adapteze la schimbările societății moderne, incorporând cuvinte și influențe noi, dar păstrându-și baza latină. Există reguli de scriere și pronunție literară care trebuie respectate în orice formă de comunicare. Cu toate acestea, pot apărea ezitări sau erori, de obicei din cauza necunoașterii originii, sensului sau structurii unui termen.
Un exemplu în acest sens este cuvântul „pârâu”, a cărui formă de plural este adesea folosită greșit. Unii oameni folosesc forma „pâraie”, în timp ce alții preferă „pârâuri”. Care crezi că este forma corectă de plural? Este o întrebare des întâlnită și răspunsul corect este „pâraie”. Chiar dacă „pârâuri” sună mai natural sau intuitiv, forma corectă este „pâraie”, conform regulilor gramaticale ale limbii române.
„pârâu = pâraie, s.n. 1. apă curgătoare mică, râu mic. 2. fig. (adesea adverbial) cantitate mare (dintr-un lichid), șuvoi. (var.: pârău s.n.) – cf. alb. perrua, rom. râu”, arată noua ediție, revăzută și adăugită, a Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), publicat sub egida Academiei Române.
Cum s-a format limba română
Formarea limbii române a avut loc în perioada medievală, când a evoluat treptat într-o limbă distinctă, influențată de diferite surse. Înainte de apariția limbii române în teritoriul nostru, aceste meleaguri au fost locuite de diverse triburi precum dacii, geto-dacii și romanii. În anul 106 d.Hr., Imperiul Roman a cucerit teritoriul cunoscut astăzi ca România și l-a inclus în provincia Dacia. Romanii vorbeau limba latină, care a devenit baza lingvistică pentru populația locală colonizată.
De-a lungul timpului, limba latină a început să se amestece cu elemente ale limbilor triburilor autohtone, dar și cu influențe aduse de invazii și migrații, precum cele ale slavilor, maghiarilor și turcilor. Aceste influențe au contribuit la formarea și îmbogățirea limbii române, dându-i caracterul său distinct.
În perioada medievală și în Evul Mediu timpuriu, limba română era în principal o limbă vorbită, fiind utilizată în viața de zi cu zi și în comunicarea orală. Abia în secolele ulterioare a început să fie utilizată și în scris, odată cu apariția primelor texte scrise în limba română.
