Loredana Ionescu
Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat motivarea oficială privind respingerea legii care ar fi dus la creșterea pensiilor militare cu câteva sute de lei. Documentul, publicat în Monitorul Oficial, arată că legea promovată de Guvern nu respecta prevederile constituționale referitoare la sursele clare de finanțare. CCR susține că Executivul și Parlamentul poartă responsabilitatea pentru formularea necorespunzătoare a proiectului legislativ.
CCR a motivat de ce a refuzat creșterea pensiilor militare
Actul normativ adoptat în toamna anului 2024 prevedea majorarea pensiilor militare, însă Avocatul Poporului a sesizat CCR, invocând lipsa fișei financiare prevăzute de articolul 138, alineatul (5) din Constituție. Curtea a admis obiecția și a declarat întreaga lege ca fiind neconstituțională.
„În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului invocă încălcarea art. 138 alin. (5) din Constituţie referitoare la imposibilitatea aprobării cheltuielilor bugetare fără stabilirea sursei de finanţare.
Se arată că, în considerarea art. 138 alin. (5) din Constituţie, este necesar ca iniţiatorii legii să solicite Guvernului fişa financiară, iar netransmiterea fişei financiare în termenul legal de către Guvern nu poate constitui un impediment în continuarea procedurii de legiferare”.
În motivarea publicată, judecătorii constituționali notează că Guvernul a fost pus în imposibilitatea de a întocmi fișa financiară în termenul legal de 45 de zile. Deși fișa a fost solicitată în 7 octombrie 2024, termenul legal expira pe 20 noiembrie. Cu toate acestea, legea a fost adoptată în 5 noiembrie, înainte ca termenul să se fi încheiat.
CCR consideră că inițiatorii legii au încălcat obligația de a aștepta expirarea termenului necesar pentru transmiterea fișei financiare de către Guvern, ceea ce echivalează cu o nerespectare a normelor constituționale.
Din examinarea procesului legislativ se observă că Guvernul a fost pus în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia de a întocmi fişa financiară în termenul legal de 45 de zile. Astfel, fişa financiară a fost solicitată în data de 7 octombrie 2024, termenul pentru transmiterea fişei financiare împlinindu-se în data de 20 noiembrie 2024.
Cu toate acestea, propunerea legislativă a fost adoptată în data de 5 noiembrie 2024, cu mult înainte ca termenul în care Guvernul putea întocmi fişa financiară să se fi împlinit. În atare situaţie, se apreciază că îndeplinirea formală de către iniţiator a obligaţiei de a solicita fişa financiară, fără a aştepta împlinirea termenului de 45 de zile care să permită Guvernului să întocmească fişa financiară, echivalează cu nerespectarea art. 138 alin. (5) din Constituţie”.
„Curtea observă că, în punctul său de vedere, Guvernul indică impactul bugetar al măsurilor preconizate în cuprinsul propunerii legislative supuse dezbaterii, respectiv (exprimate lunar): actualizarea soldei de grad – 130 milioane lei, actualizarea soldei de funcţie – 240 milioane lei, ceea ce înseamnă un impact bugetar total de 370 milioane lei/lună.
Curtea reţine cu privire la impactul bugetar estimat că propunerea legislativă a fost adoptată de cele două Camere într-o redactare diferită faţă de forma iniţiatorului care a fost avută în vedere la elaborarea punctului de vedere al Guvernului, în sensul că actualizarea nu mai priveşte toate pensiile militare, ci numai pe cele aflate în plată la data intrării în vigoare a legii analizate….
În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că fişa financiară nu trebuie confundată cu punctul de vedere emis de Guvern, cele două documente generate de Guvern având un regim juridic diferit şi, implicit, finalităţi diferite. Prin urmare, atunci când o propunere legislativă are implicaţii bugetare, Guvernul trebuie să prezinte ambele documente menţionate, aşadar atât punctul de vedere, cât şi fişa financiară”.
Guvernul nu a respectat termenele
Totodată, CCR susține că Guvernul nu a respectat termenele:
„În cauza de faţă, Curtea constată că Senatul a solicitat Guvernului fişa financiară la data de 16 septembrie 2024. Având în vedere că, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, în cazul propunerilor legislative, Guvernul va transmite Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, fişa financiară în termen de 45 de zile de la data primirii solicitării, ultima zi în care mai putea fi primită această fişă a fost 30 octombrie 2024.
Propunerea legislativă a fost, însă, adoptată de Camera Deputaţilor, Cameră de reflecţie, în interiorul acestui termen (29 octombrie); totuşi, Senatul, Cameră decizională, a adoptat-o pe 4 noiembrie 2024, iar Guvernul nici în aceste condiţii nu a transmis fişa financiară.
Ca atare, se poate constata că fişa financiară a fost solicitată, iar adoptarea propunerii legislative a fost realizată de către prima Cameră în interiorul termenului de comunicare a fişei, în timp ce cea de-a doua Cameră sesizată a adoptat-o după expirarea termenului în care Guvernul ar fi trebuit să comunice fişa financiară”.
„Principala critică formulată priveşte faptul că pensiile vizate prin legea criticată vor avea un cuantum mai ridicat decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.
Cu privire la acest aspect, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a statuat că o asemenea opţiune legislativă, potrivit căreia pensia militară de stat stabilită şi actualizată, potrivit legii, nu poate fi mai mare decât baza de calcul avută în vedere la stabilirea/actualizarea pensiei, este constituţională (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009).
Din punctul de vedere al echităţii sociale, un asemenea principiu este justificat; totuşi, o adaptare normativă a acestuia raportat la condiţiile concrete existente nu poate conduce la încălcarea dreptului la pensie, măsura criticată fiind una favorizantă în raport cu acest drept.
Prin urmare, textul de referinţă invocat, care protejează dreptul la pensie, nu poate susţine neconstituţionalitatea legii criticate din moment ce însăşi legea criticată acordă condiţii favorabile de actualizare a pensiilor unor persoane din sistemul pensiilor militare de stat.
Nu în ultimul rând, Curtea reţine că actualizarea unei pensii stabilite anterior poate determina un cuantum al pensiei mai mare decât solda/salariul avut în vedere la data stabilirii pensiei, ca atare actualizarea se raportează întotdeauna la un cuantum al salariilor/soldelor prezente, aflate în plată la momentul actualizării (în aceleaşi condiţii de vechime, grad, funcţie). Prin urmare, sensul derogării de la art. 60 din Legea nr. 223/2015 se referă la solda/salariul avut în vedere la data stabilirii pensiei, şi nu la solda/salariul de la data actualizării.
Altfel, nu ar mai putea avea loc însăşi procesul de actualizare, existând o limitare permanentă în raport cu cuantumul soldei/salariului de la data ieşirii la pensie, ceea ce reprezintă o contradicţie în termeni, care exclude, practic, ideea de actualizare. Prin urmare, art. I (cu referire la art. 591) din lege nu încalcă art. 47 alin. (2) din Constituţie”, arată CCR.
„Textul reglementează actualizarea pensiei miliare aflate în plată ori de cât ori se majorează solda/salariul personalului aflat în funcţie.
Prin urmare, pensiile militare care vor fi obţinute după intrarea în vigoare a acestei legi vor fi indexate cu rata medie anuală a inflaţiei, ceea ce generează o discrepanţă între modul de actualizare a pensiei militare în funcţie de data ieşirii la pensie, în sensul că cei deja pensionaţi vor beneficia de o permanentă racordare la soldele/salariile celor în funcţie, iar cei ce se vor pensiona nu vor beneficia de acest sistem.
Or, legiuitorul trebuie să asigure unitatea sistemului de pensii militare, şi nu să creeze vulnerabilităţi din perspectiva egalităţii în drepturi în cadrul sistemului. În loc să îmbine indexarea cu actualizarea pensiei, legea creează două regimuri juridice distincte de echilibrare a pensiilor militare în raport cu fluctuaţiile monetare, pe unele supunându-le indexării, iar pe altele actualizării.
Nu este vorba doar de o diferenţă semantică între cei doi termeni, ci de regimuri juridice asociate acestora, care conduc la valorificarea în condiţii mai favorabile sau mai puţin favorabile a însuşi dreptului la pensie, fără a exista o justificare obiectivă şi raţională în acest sens. Evident, mecanismul de echilibrare mai puţin favorabil va determina o discriminare a persoanelor beneficiare ale acestuia, cu consecinţa încălcării egalităţii în drepturi.
Ca atare, art. I (cu referire la art. 591) din lege încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie”, mai arată CCR, relatează Newsweek.
Sursa foto: Arhivă
