Adelina C
Pensia comunitară reprezintă o facilitate esențială pentru cetățenii români care au acumulat stagii de cotizare lucrând în diverse țări membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European, precum și în Elveția. Acest drept, recunoscut și reglementat de legislația UE, vine în sprijinul celor care, datorită carierei lor transfrontaliere, se află în situația de a solicita pensie din mai multe state.
Ce este pensia comunitară?
Pensia comunitară nu este un tip de pensie distinct, ci mai degrabă un mecanism prin care se coordonează sistemele de securitate socială ale statelor membre, pentru a asigura drepturile de pensie ale persoanelor care au contribuit în mai multe dintre aceste țări. Prin urmare, este un instrument de asigurare a egalității de tratament între cetățenii care au lucrat atât în țara de origine, cât și în alte state membre.
Principiile de bază ale pensiei comunitare
Pensia comunitară se guvernează de patru principii fundamentale: egalitatea de tratament, determinarea legislației aplicabile, totalizarea perioadelor de asigurare și buna cooperare administrativă transfrontalieră. Aceste principii asigură că fiecare persoană beneficiază de un tratament echitabil și că contribuțiile sale sunt recunoscute pe deplin, indiferent de numărul sau locația statelor în care a lucrat.
Calculul pensiei comunitare
Procedura de calcul a pensiei comunitare ține cont de totalul perioadelor de contribuție în toate țările membre unde a lucrat solicitantul. Fiecare țară în care s-au înregistrat contribuții va efectua un calcul teoretic pentru a determina suma pensiei pe care persoana respectivă ar fi primit-o dacă toate contribuțiile ar fi fost înregistrate exclusiv sub jurisprudența sa. Ulterior, se aplică principiul pro-ratei, adică ajustarea acestei sume în funcție de durata efectivă a perioadelor de contribuție în fiecare țară.
Exemplificare: Calculul pensiei între Franța și Spania
Pentru un cetățean care a lucrat 20 de ani în Franța și 10 ani în Spania, autoritățile din Franța vor calcula mai întâi pensia națională pentru perioada lucrata acolo, să zicem 800 de euro. Apoi, se efectuează un calcul teoretic pentru a determina ce pensie ar fi primit dacă întreaga perioadă de 30 de ani s-ar fi petrecut în Franța, rezultând o sumă teoretică de 1500 de euro. Prin aplicarea pro-ratei, se ajustează această sumă pentru a reflecta proporțional perioada de contribuție efectivă în Franța, rezultând o pensie comunitară de 1000 de euro.
„Instituția fiecărei țări în care ai lucrat va calcula cantitatea de contribuții la asigurările sociale. Fiecare dintre state va stabili cota pe care trebuie să o plătească. Va ține cont de toate perioadele de contribuții în toate țările UE.
La final, se face cumulul perioadelor de contribuție în toate țările. Se va calcula cât este pensia pe care ai putea să o percepi dacă ai fi contribuit doar în acel stat (așa zisa pensie teoretică). Apoi acea sumă va fi adecvată pentru a reflecta exact perioada de contribuție în acea țară – prestația pro-rata.
Dacă îndeplinești condițiile pentru a avea dreptul la pensia națională, dincolo de perioadele de contribuție maturate în alt stat, se va calcula cota națională (independentă). Instituția pensionistică va confrunta prestația prorata cu cea independentă și o vei primi pe cea care are o sumă mai mare. Decizia fiecărei țări va fi trimisă beneficiarului prin intermediul formularului P1”, explică experții citați.
Importanța informării și a pregătirii
Pentru a beneficia de pensia comunitară, este esențial ca cetățenii să fie bine informați despre drepturile lor și să înceapă demersurile de solicitare în timp util. Aceasta presupune, adesea, o colaborare între instituțiile de pensii din diferitele țări implicate și o bună înțelegere a legislației aplicabile. În acest context, Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) oferă asistență și informații detaliate pentru a naviga acest proces complex.
Pensia comunitară reprezintă, fără îndoială, un avantaj semnificativ pentru românii care au ales să lucreze în diverse state membre ale UE, oferindu-le posibilitatea de a-și asigura un venit de bătrânețe echitabil și în concordanță cu eforturile lor de muncă transfrontaliere.
