Redactia.ro
Home » Stil de viață » Inedit » Ce greșeli fac mamele în primii ani de viață de la nașterea copilului

Ce greșeli fac mamele în primii ani de viață de la nașterea copilului

Primii ani din viața unui copil sunt esențiali în sănătatea emoțională a viitorului adult. Multe mămici își doresc să facă tot ce e mai bine pentru puiul lor, însă apar greșeli din neștiință.

Experții au dovedit că alimentația, semntimentele și gândurile mamei în timpul sarcinii afectează modul în care copiii vor dezvolta traume pe parcursul vieții.

Recomandările specialiștilor după naștere, pentru a avea un copil sănătos

„Laptele de mamă, că şi dragostea de mamă, sunt de neînlocuit”, afirmă Niculina Jianu, medic pediatru.

„98% dintre mame pot să alăpteze fără probleme”, adaugă Mihaela Niţă, medic pediatru şi consultant de lactație, conform Digi24.

„A făcut o moaşă proba şi mi-a spus că nu am lapte: să stau liniştită, cresc copiii şi cu lapte praf”, spune Larisa Blanaru, mama.

„Din 3 în 3 ore se venea cu suplimentul de lapte praf, că bebe poate moare de foame”, spune Cristina Koriche, mama.

Rata alăptării exclusive în România în primele 6 luni de viaţă este de doar 12%. Tocmai de aceea Ana Maita s-a gândit la o soluţie pentru a informa femeile despre cât de important este acest gest. Prin asociaţia pentru care lucrează, ea a depus la CNA un dosar în care cerea introducerea unui mesaj de interes public.

„Radiodifuzorii din România vorbesc rar despre alăptare şi atunci am decis să încercăm să acoperim noi această zona, cu un impact foarte mare asupra populaţiei”, spune Ana Maita, consilier pentru drepturile mamelor, Asociaţia SAMAS.

„Mă duc către el cu dragoste, îl iau în braţe, îl ţin cât vrea el, îl ţin piele pe piele cât se poate demult, îi dau să mănânce la cerere. Copilul suge de foame, de sete, de stres”, spune Smaranda Nay, medic de familie şi consultant de lactatie.

„Alăptarea atenţie nu este doar un act de nutriţie! Beneficiile nu decurg numai din faptul că bebeluşul este alimentat cu lapte matern, că beneficiază de imunitate, de o hrană perfect adaptată nevoilor sale. Alăptarea este şi un act de apropiere emoţională, de clădire a siguranţei de sine a unui viitor adult”, spune Ana Maita, consilier pentru drepturile mamelor, Asociaţia SAMAS.

Pentru a construi sănătatea emoţională, un copil are nevoie şi de rutină.

„Rutina e mediu predictibil. Asta înseamnă că un bebeluş ştie deja ce se va întâmplă şi nu trebuie să mai stea în garda ca să aibă grijă la imprevizibil. Rutină în prima etapă înseamnă răspuns la toate nevoile copilului, respectiv stat în braţele părinţilor.

Progresiv începem să îi facem rutină de somn pe care de fapt şi-o va face singur, rutină meselor când începem diversificare, apoi avem rutină spălatului pe dinţi”, adaugă Smaranda Nay, medic de familie şi consultant de lactatie.

De asemenea, copilul are nevoie de limite, dar în acelaşi timp şi de spaţiu de explorare.

„Alte greşeli ar fi că forţează copilul să mănânce nedându-i dreptul de a alege singur dacă vrea sau nu să mănânce şi când s-a săturat, ar mai fi că îi pot spune foarte des „nu”, lucru care poate să îi transmită copilului mesajul că lumea e un loc periculos şi poate să tragă concluzia că mai bine nu mai explorez sau că vor să afac copilul independent mai devreme decât e el pregătit. Copilul pleacă singur”, spune Smaranda Nay, medic de familie şi consultant de lactatie.

„În primul rând trebuie să îi asculte pe copii. Vai de părinţii care nu îşi ascultă copiii! Când copilul zice hai să ne jucăm şi părintele spune nu, nu, am treaba, deja a tăiat emisfera dreapta. Dacă nu intră în jocul copilului, nu îi înţelege logică. Dacă nu îi înţelege logică, nu are cum să o îmbunătăţească. sunt toate naturale. Artificială e doar viaţa pe care o ducem”, spune Florian Colceag, expert în educaţia copiilor.

Această este una dintre cauzele pentru care copiii sunt din ce în ce mai distanţi cu părinţii lor, aleg singurătatea şi dezvoltă multe frustrări: părinţii nu mai petrec timp de calitate cu cei mici şi astfel nu observă la timp ce frământă.

„Un copil cu care nu se vorbeşte şi care nu este văzut suferă de singurătate şi îşi găseşte înlocuitori: televizorul, calculator şi nu este sănătos deloc pentru că asta nu îl învaţă de fapt să creeze relaţii sigure. Practic el nu va mai comunica cu părinţii. Da, nu comunica cu părintele, se retrage în sine, nu va şti să construiască o relaţie pe termen lung, o relaţie stabilă, o relaţie sănătoasă”, spune Smaranda Nay, medic de familie şi consultant de lactatie.

Pentru a învaţă să comunice, copilul trebuie învăţat să exprime şi să accepte emoţiile pe care le simte.

„Nişte părinţi care sunt conştienţi de propriile lor emoţii şi sentimente şi care le numesc vor fi un exemplu foarte bun pt copiii lor. 16.00 dacă un copil trăieşte o etapă de furie şi părinţii îi spun: eşti furios? văd că eşti furios, copilul o să înţeleagă: asta e furie. deci definirea sentimentelor şi emoţiilor, definirea şi numirea lor şi în etapă următoare un model de exprimare sănătoasă a emoţiilor”, spune Smaranda Nay, medic de familie şi consultant de lactatie.

În plus, părinţii nu trebuie să pună pe umerii copiilor poveri pe care la rândul lor le-au purtat.

„Îmi amintesc o tânăra care vrea să aibă copii, dar ezită, pentru că era fiica unică. Mama ei i-a spus că o mama trebuie să renunţe la tot şi să sacrifice tot în momentul în care are un copil. Acesta este un ideal nebun. Un copil nu poate fi fericit cu o mamă care îl împovărează cu asemenea datorie”, spune Vera Sandor, psiholog clinician .

O altă greşeală pe care o fac mulţi părinţi este să îl determine pe copil să facă ceea ce ei nu au reuşit în viaţă.

„Sunt părinţi care văd în copiii lor se văd pe ei înşişi. Copiii nu sunt nişte clone ale părinţilor, sunt nişte fiinţe complet separate, complet diferite de părinţii lor”, spune Vera Sandor, psiholog clinician.

Specialiştii amintesc şi de importanța naturii pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

„Îi întrebi pe părinţi: de când nu s-a mai urcat copilul dumitale într-un cireş că să mănânce cireşe? De când n-ai mai fost cu copilul la pădure la un picnic? Păi n-a fost nicodată.

După care cade părintele pe gânduri şi zice: părinţii mei mă duceau la picnic în pădure, mă duceam cu familia şi ne şi puneau să strângem gunoaiele, iar eu m-am urcat în cireş, am mâncat cireşe din copac. E o rupere de natură, e o rupere de tradiţii, e o rupere de orice”, afirmă Florian Colceag, expert în educaţia copiilor.

Dincolo de orice, un copil are nevoie în primul rând de iubire, spun psihologii. O iubire necondiţionată, răbdătoare şi armonioasă.

Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@redactia.ro
Etichete: