Cristina Cohuț
Andrew Barabancea, fiul celebrei artiste Ozana Barabancea, a trecut în ultimele săptămâni prin cea mai grea încercare a vieții lui. La doar 24 de ani, a suferit un infarct și a fost internat de urgență la Terapie Intensivă. Familia, prietenii și fanii au fost în stare de șoc. Mama lui, cunoscută pentru discreția sa în momentele intime, a ales să împărtășească lupta tânărului cu sinceritate, speranță și credință.
Andrew a fost internat de urgență. Operație pe viață și pe moarte
Totul a început pe neașteptate, într-o dimineață care părea a fi la fel ca oricare alta. Andrew Barabancea, aflat acasă, deja confruntat cu o infecție în gât, s-a trezit la ora 4 dimineața cu dureri intense în piept. A fost momentul în care corpul său i-a transmis un semnal vital. Un semnal că trebuie să oprească ritmul, să se privească sincer și să schimbe ceva fundamental.
Fără să aștepte, a chemat ambulanța. Două echipaje au sosit în timp record. Panica era prezentă, dar medicii nu au vrut să-l alarmeze, evitând să-i spună clar diagnosticul. A fost dus de urgență la spitalul Floreasca, unde a fost internat direct la Terapie Intensivă, iar medicii au intervenit chirurgical. Nu a fost o simplă investigație. A fost o operație urgentă, o cursă contra cronometru, în care fiecare minut a contat.
„M-au băgat direct în operație. De atunci sunt în Terapie Intensivă. Recuperarea merge bine, stau sub supraveghere. Medicii și asistentele de la Floreasca au grijă de mine foarte bine”, a povestit Andrew Barabancea, relatează ziare.com.
Cu o luciditate emoționantă, a descris fiecare pas, fiecare temere, dar și fiecare speranță care a apărut în acest proces.
Este o experiență pe care puțini o pot înțelege, dar toți o pot simți. Când viața te pune în fața fragilității tale, când sănătatea devine o provocare reală, tot ce ai știut până atunci se rescrie. Andrew a simțit, în acel spital, nu doar durerea fizică, ci și începutul unei reconstrucții interioare.
Ozana Barabancea, mamă înainte de toate
În aceste zile dramatice, Ozana Barabancea nu s-a dezlipit de fiul ei. A fost zi și noapte alături de el, la spital, în salon, pe holurile secției, în liniștea așteptărilor și în zgomotul aparatelor medicale. A ales, totuși, să rămână prezentă și în fața publicului. Să nu ascundă, dar nici să dramatizeze. Să transmită un mesaj de solidaritate, de recunoștință și de credință.
„Andrew este din ce în ce mai bine. Deja astăzi s-a mutat la salon, suntem foarte fericiți. Se pare că săptămâna viitoare va veni acasă”, a spus artista cu ochii plini de speranță, într-o postare care a fost rapid distribuită și comentată de mii de oameni.
Pentru o mamă, să-ți vezi copilul pe patul de spital, conectat la aparate, este poate una dintre cele mai dure experiențe. Dar Ozana a știut să transforme această durere în încredere. A mulțumit celor care s-au rugat, celor care i-au trimis mesaje, celor care au fost alături de ea cu gândul și inima.
„Avem nevoie de astfel de momente, probabil. Dumnezeu știe cum le rânduiește El, să ne mai oprim un pic să facem un popas și o introspecție asupra vieții noastre”, a scris Ozana. A fost o mărturisire care a spus tot. Pentru cei care o cunosc din emisiuni sau din concerte, a fost o dezvăluire neașteptată, profund umană și deloc teatrală.
S-a vorbit mult în spațiul public despre credința Ozanei Barabancea. Acum, în cel mai vulnerabil moment, și-a pus toată speranța în Dumnezeu și în echipa medicală. A fost o lecție de tăcere, dar și de prezență, o lecție despre cum să rămâi puternic chiar și atunci când ești sfâșiat pe dinăuntru.
Andrew Barabancea: „Voi schimba tot stilul de viață”
Pe patul de spital, în momentele lungi de liniște și reflecție, Andrew a înțeles ceva esențial: trebuie să se pună pe el pe primul loc. Într-un interviu oferit pentru Spynews, tânărul de 24 de ani a vorbit cu maturitate și claritate despre momentul care i-a schimbat perspectiva asupra vieții.
„Trebuie să te pui pe tine pe primul loc, să înveți să zici și ‘Nu’. Să te bucuri și de roadele muncii tale, nu să muncești încontinuu”, a spus el. E o concluzie care vine după suferință, dar și cu speranță. Andrew nu este doar un pacient care a trecut printr-un infarct. Este un tânăr care a înțeles repede ce înseamnă să-ți asumi viața.
A vorbit deschis despre lucrurile pe care le va schimba. „Gata țigări, cafea, nici măcar alcool ocazional. Voi integra în programul meu odihnă și, cel mai probabil, câte o plecare din țară în fiecare lună.” Este o listă de decizii care, pentru un tânăr de 24 de ani, pot părea dure. Dar pentru cineva care s-a uitat în ochii durerii și a înțeles cât de fragil e totul, sunt vitale.
Andrew a spus că este pozitiv, că știe că tot ce s-a întâmplat a avut un sens. A simțit că Dumnezeu i-a transmis un mesaj și că această oprire bruscă este, de fapt, o salvare pe termen lung. Este o transformare care nu se vede la suprafață, dar care se simte în fiecare cuvânt pe care îl rostește.
„Dumnezeu e acolo sus și mă iubește mult”, a încheiat Andrew. O frază simplă, dar care concentrează în ea recunoștința, încrederea și liniștea pe care o cauți atunci când viața îți bate la ușă altfel decât ai fi vrut.
Susținerea publicului.Val de empatie și solidaritate
După ce Ozana Barabancea a postat despre starea fiului său, rețelele sociale s-au umplut de mesaje de susținere. Prieteni, colegi din breasla artistică, oameni din presă și simpli urmăritori au trimis gânduri bune, rugăciuni și încurajări.
Este dovada că, dincolo de notorietate, există o legătură reală între oameni. Că durerea cuiva, oricât de publică sau privată ar fi, poate mobiliza suflete. Oameni care nu îl cunosc pe Andrew au simțit nevoia să îi scrie, să îl încurajeze, să îi spună că nu e singur.
Ozana a ales să răspundă cu demnitate și cu delicatețe. Nu a intrat în detalii inutile. Nu a transformat suferința în spectacol. A fost sinceră, discretă și profundă. Un gest rar într-o lume care uneori uită să mai fie umană. A fost o lecție de curaj și vulnerabilitate, într-un spațiu public care nu întotdeauna știe cum să primească astfel de mesaje.
Pentru Andrew, această susținere a contat. În interviurile sale, a vorbit despre medici, despre familie, dar și despre puterea celor care i-au fost alături de la distanță. A simțit că nu este singur. Că, dincolo de tratamente și spitale, există o energie colectivă care îl susține.
