Miruna Purcel
Fostul președinte al României, Ion Iliescu, în vârstă de 95 de ani, se află în continuare internat la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din București, unitate medicală aflată în subordinea Serviciului Român de Informații. Potrivit unei informări oficiale transmise în cursul acestei dimineți, starea de sănătate a fostului șef de stat este stabilă, dar necesită în continuare îngrijiri medicale complexe, tratament cu oxigen și supraveghere permanentă. Ion Iliescu a fost adus de urgență la spital în urmă cu o săptămână, în urma unor complicații pulmonare severe. Vârsta înaintată și afecțiunile cronice multiple pe care le are au determinat echipa medicală să decidă menținerea sa în cadrul secției de terapie intensivă, pentru monitorizare constantă și intervenții rapide în caz de agravare.
Fostul președinte este monitorizat în terapie intensivă
Medicii au transmis că Ion Iliescu primește oxigen suplimentar și beneficiază de tratamente adaptate stării sale generale. Conform informării oficiale, „starea generală se menține stabilă sub tratament, inclusiv administrare de oxigen, cu tendință de ușoară ameliorare clinică și biologică”. Specialiștii subliniază însă că vorbim despre un pacient foarte în vârstă, cu o serie de afecțiuni preexistente care au fost agravate de boala pulmonară acută pentru care a fost internat.
În paralel, fostul președinte urmează și ședințe de kinetoterapie adaptate vârstei și condiției fizice. Cu sprijinul personalului medical, acesta a reușit recent să se mobilizeze parțial, fiind capabil să stea sprijinit pe marginea patului. Deși sunt semne de ușoară ameliorare, medicii evită să ofere estimări privind o eventuală externare, având în vedere complexitatea cazului.
Echipa medicală a spitalului a solicitat, totodată, înțelegere din partea publicului și presei în privința respectării confidențialității actului medical. Reprezentanții unității au transmis că toate informațiile despre pacient vor fi comunicate oficial, în limitele legii și cu respectarea drepturilor acestuia.
Discuții aprinse despre posibile funeralii cu onoruri de stat
Deși Ion Iliescu este în viață, în spațiul public au apărut deja discuții controversate despre organizarea unor eventuale funeralii cu onoruri naționale. Tema a stârnit reacții puternice, atât în mediul politic, cât și în societatea civilă. O parte importantă a opiniei publice consideră că un astfel de gest ar fi inadecvat, având în vedere implicarea fostului președinte în evenimentele sângeroase din decembrie 1989, dar și în Mineriadele din anii ’90.
Deși autoritățile nu au confirmat existența unui plan oficial privind ceremonia, discuțiile se intensifică. Criticii ideii susțin că acordarea unor onoruri de stat ar reprezenta o formă de reabilitare morală inacceptabilă a unei figuri controversate, asociată cu momente dramatice ale istoriei recente.
Fostul ministru de Externe, Teodor Baconschi, se numără printre vocile care s-au pronunțat ferm împotriva unei eventuale ceremonii oficiale: „Acordarea onorurilor naționale ar putea fi interpretată drept o insultă la adresa victimelor comunismului și a celor care au murit pentru libertate la Revoluție”.
Ion Iliescu, între istorie și controverse
Ion Iliescu a fost președinte al României în două mandate distincte: 1990–1996 și 2000–2004. Numele său este asociat cu perioada de tranziție de după prăbușirea regimului comunist, dar și cu acțiuni care au fost ulterior contestate, precum rolul în reprimarea manifestațiilor de la Universitate și aducerea minerilor în Capitală.
De-a lungul timpului, Iliescu a fost anchetat în mai multe dosare penale legate de evenimentele din 1989 și de Mineriade, însă niciunul nu a dus la o condamnare definitivă. Acest trecut controversat face ca orice discuție despre un posibil omagiu oficial să fie însoțită de polarizare puternică.
Pentru unii, Iliescu este asociat cu instaurarea democrației și cu menținerea stabilității în anii tulburi de după Revoluție. Pentru alții, el este simbolul unui sistem care nu s-a rupt cu adevărat de trecutul comunist, iar onorurile de stat ar fi o formă de negare a adevărului istoric.
