Georgescu Dragos
Dimineața de marți a adus durere și neîncredere în comunitatea medicală din Buzău. Directorul medical al Spitalului Județean de Urgență, medicul Ștefania Szabo, a fost găsită fără viață în propria unitate, la finalul unei gărzi extrem de solicitante. Avea doar 37 de ani și era cunoscută pentru profesionalismul, dedicarea și forța cu care își ducea la capăt fiecare zi, chiar și atunci când organismul îi transmitea semnale clare de epuizare.
Ce substanțe ar fi cerut medicul Ștefania Szabo de la farmacia spitalului din Buzău
Medicii și asistentele care au lucrat alături de ea povestesc că ajungea să petreacă chiar și 32 de ore consecutive în spital, fără să plece acasă, fără să se odihnească suficient. În dimineața fatidică, alarma din camera de gardă a sunat insistent. Un coleg a intrat să vadă ce se întâmplă, iar atunci a descoperit trupul neînsuflețit al medicului.
Ștefania Szabo lucra în secția de Chirurgie și, potrivit apropiaților, era obișnuită cu ritmul alert impus de urgențele zilnice. În noaptea de luni spre marți, ar fi efectuat ultimul consult în jurul orei 00:30, după care s-a retras în camera de gardă, unde urma să se odihnească până la ora 8:00 dimineața, momentul în care ar fi trebuit să iasă din tură.
Când a fost găsită, în jurul orei 6:30, în încăpere se afla o branulă montată, semn că medicul își administrase o perfuzie. Colegii au spus că nu era o imagine neobișnuită: tânăra doctoriță obișnuia să își pună perfuzii cu substanțe energizante pentru a rezista la efort. „O vedeam de multe ori mergând pe holurile spitalului cu perfuzia la mână. Nu voia să plece acasă nici când era bolnavă. Spunea că trebuie să intre în sală”, a povestit Grațiela Constantin, asistentă medicală și prietenă apropiată.
Surse apropiate anchetei au precizat că, înainte de tragedie, medicul ar fi cerut de la farmacia spitalului mai multe substanțe cu regim special, printre care calmante puternice, opioide și medicamente pentru anestezie. Ștefania ar fi spus că sunt pentru un pacient, însă medicamentele nu au mai ajuns la acel salon.
Anchetatorii nu exclud nicio variantă, dar principala ipoteză este că epuizarea severă și stresul acumulat ar fi contribuit la deces. „Deocamdată, așteptăm rezultatul necropsiei. Până atunci, luăm în calcul toate scenariile, inclusiv o posibilă reacție adversă sau supradoză accidentală”, au transmis surse medicale.
Colegii săi, însă, sunt convinși că nu a fost vorba despre un gest intenționat. „Nu era genul de persoană care să renunțe. Era puternică, empatică și mereu zâmbitoare, chiar și atunci când nu mai putea de oboseală. Spunea mereu: ‘Pacienții nu pot aștepta’”, a povestit un alt medic din spital.
O viață dedicată profesiei
Ștefania Szabo era medic specialist și ocupa funcția de director medical al Spitalului Județean de Urgență Buzău, una dintre cele mai solicitante poziții administrative din sistem. Coordona activitatea medicală a unității, dar și intervențiile chirurgicale, fiind recunoscută pentru implicarea totală și pentru modul exemplar în care își trata pacienții.
Colegii povestesc că nu refuza niciodată o gardă, chiar și atunci când programul era supraîncărcat. „Era printre puținii medici care veneau la spital și în zilele libere. Spunea că nu poate lăsa pacienții singuri. Muncea uneori și 30 de ore legate, fără să plece nici măcar pentru o oră. Am avertizat-o de multe ori că nu e bine, dar ea răspundea mereu cu zâmbetul pe buze: ‘Lasă, mai rezist puțin’”, a spus o colegă de la Chirurgie.
Medicii de la Urgențe spun că, de multe ori, era prima care intra în sala de operații și ultima care pleca. Deși se simțea rău, refuza să cedeze locul unui coleg, invocând responsabilitatea față de pacienți. „Am văzut-o de multe ori cu cateter la mână. I-am spus să meargă acasă, dar a refuzat. Avea febră, dar tot în sală voia să intre”, a mai povestit Grațiela Constantin.
Cuvinte de durere din partea conducerii spitalului
Vestea decesului a căzut ca un trăsnet peste întreg colectivul medical. Managerul spitalului, Sorin Pătrașcu, a vorbit cu emoție despre pierderea suferită:
„Sunteți supraîncărcați cu tot ceea ce înseamnă activitatea dumneavoastră. Din păcate, astea sunt vremurile pe care le trăim. Unii pot rezista, alții pot cere ajutor, dar sunt și unii care, pur și simplu, cedează. Eu regret profund această pierdere și îmi doresc ca, în perioada următoare, să fim toți sănătoși.”
Mesajul managerului reflectă starea generală din spitalele românești, unde medicii lucrează adesea peste limitele admise, din lipsă de personal și din dorința de a acoperi toate urgențele.
Potrivit specialiștilor, oboseala acumulată și lipsa somnului pot duce la epuizare fizică și psihică severă, cu efecte dramatice asupra organismului. În cazul medicului Ștefania Szabo, colegii spun că semnele erau vizibile: cearcăne adânci, paloare, dificultăți de concentrare, dar și un ritm cardiac fluctuant.
„Avea momente când tremura și abia se ținea pe picioare. Îi spuneam mereu să se ducă acasă, dar nu voia. Spunea că mai are ceva de terminat, că nu poate pleca așa. Era o luptătoare, dar și un om care a dus greul prea mult timp”, au povestit colegii din blocul operator.
Stresul, turele de noapte și presiunea responsabilităților pot crea un cerc vicios: medicii își administrează perfuzii pentru a rămâne activi, însă organismul ajunge să cedeze în cele din urmă. În cazul de față, anchetatorii încearcă să afle dacă substanțele folosite de tânără ar fi putut provoca un efect advers fatal.
