Grigore Madalina
Fermierii români se pregătesc pentru o nouă povară fiscală, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2026. Modificările aduse noului Cod Fiscal schimbă modul de impozitare a spațiilor protejate și a infrastructurii de depozitare din agricultură. Serele, solariile, răsadnițele, silozurile și depozitele de cereale, până acum aproape integral scutite, vor fi taxate, iar producătorii spun că măsura lovește direct în costurile de producție și în siguranța alimentară a României.
Ce se schimbă odată cu noul Cod Fiscal
Prin modificarea bazei de calcul pentru impozitul pe terenurile agricole extravilane și prin eliminarea unei părți din scutirile existente, clădirile folosite ca sere, solarii, răsadniţe, ciupercării, silozuri sau pătule pentru depozitarea și conservarea cerealelor nu vor mai fi exceptate de la plata impozitului.
De la 1 ianuarie 2026, aceste construcții vor beneficia doar de o reducere de 50% a impozitului, nu de scutire totală ca până acum. Practic, toate spațiile protejate și depozitele agricole vor intra, pentru prima dată, în mod real în sfera de impozitare.
Impozitul va fi calculat în funcție de valoarea impozabilă a construcției, exprimată în lei pe metru pătrat, ajustată cu un coeficient de corecție stabilit în funcție de rangul localității și de zona în care se află clădirea. Cu cât zona este considerată mai „bună” sau mai apropiată de un oraș mare, cu atât sarcina fiscală crește. Marja de apreciere revine primăriilor, care vor stabili cotele efective.
Nemulțumiri în rândul legumicultorilor
În rândul legumicultorilor, reacțiile au apărut imediat. Producătorii susțin că noua taxare este percepută ca o nouă lovitură pentru un sector deja vulnerabil, în condițiile în care sprijinul de la buget a fost redus în ultimii ani.
Angela Arva, care deține o afacere de legume în spații protejate, explică faptul că, în realitate, impozitul se aplică pe un teren arabil acoperit cu folie, nu pe o construcție clasică. Ea subliniază că, dincolo de structura metalică și de folia de protecție, sub sere și solarii se află pământ, nu beton, iar terenul rămâne teren agricol.
Din punctul ei de vedere, situația unui producător care cultivă în câmp și a unuia care lucrează în solarii este similară: amândoi folosesc un spațiu de producție agricolă. Diferența este că în seră sau solar cultura este protejată de intemperii, ceea ce permite extinderea sezonului și asigurarea unei producții mai constante.
Sere clasice versus sere hidroponice
Antreprenoarea consideră că singura impozitare cu un anumit grad de logică ar fi cea a serelor hidroponice, acolo unde suprafața interioară este betonată, iar investițiile au caracter de construcție permanentă. Aceste ferme obțin, de regulă, producții mult mai mari decât exploatațiile ecologice, care lucrează exclusiv în sol, cu cantități de legume chiar la jumătate față de cele hidroponice.
Din acest motiv, fermierii „clasici” se simt dezavantajați. Ei afirmă că măsura pune în aceeași categorie investiții cu niveluri de productivitate și de profitabilitate foarte diferite și că, în loc să stimuleze modernizarea, noul Cod Fiscal descurajează agricultura în spații protejate cu inputuri moderate.
Costuri mai mari, prețuri mai ridicate la raft
Un efect imediat anticipat de legumicultori este creșterea costului de producție și, implicit, presiunea asupra prețului final al legumelor. Impozitul nou se adaugă la cheltuielile deja ridicate cu energia, semințele, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare și forța de muncă.
Producătorii avertizează că vor fi obligați să includă aceste taxe în prețul de vânzare, însă nu este sigur că piața poate suporta noi majorări. Consumatorii reclamă deja scumpirile din ultimii ani, iar spațiul pentru ajustări suplimentare este limitat. În final, fermierii se tem că vor fi prinși între costuri în creștere și o cerere care nu poate absorbi produse mai scumpe.
În plus, impozitul suplimentar crește durata de amortizare a investițiilor în sere și solarii. Mulți antreprenori care planificau să construiască spații noi de producție ar putea renunța sau amâna proiectele, ceea ce va frâna extinderea capacităților de producție în mediul rural.
Investițiile în sere și solarii, puse sub semnul întrebării
Un alt aspect semnalat de fermieri este impactul pe termen lung asupra investițiilor. O seră sau un solar modern presupun cheltuieli importante cu structura, folia, sistemele de irigații, încălzirea și automatizările. Adăugarea impozitului anual pe aceste construcții va cântări greu în decizia oricărui investitor.
Angela Arva avertizează că mulți se vor gândi de două ori înainte de a construi un nou spațiu protejat. Pentru micii producători, care lucrează câteva mii de metri pătrați, orice cost fix suplimentar se poate dovedi decisiv. În loc să încurajeze producția locală de legume și fructe, măsura riscă să trimită semnalul opus: agricultura în spații protejate devine din ce în ce mai puțin rentabilă.
De asemenea, fermierii se întreabă dacă autoritățile locale vor extinde impozitarea și la micile solarii din gospodăriile personale. În multe comune, o mare parte a locuințelor dețin cel puțin un solar pentru consum propriu sau pentru vânzare de cantități reduse în piețe. Dacă acestea vor fi, la rândul lor, impozitate, veniturile familiilor de la sat vor fi afectate direct.
Lipsa forței de muncă și presiunea taxelor
Pe lângă noua taxă, fermierii se confruntă deja cu lipsa acută a forței de muncă. Munca în legumicultură este solicitantă, iar găsirea oamenilor dispuși să lucreze în solarii sau pe câmp devine tot mai dificilă. Costurile cu salariile au crescut, iar mulți producători au ajuns să renunțe la o parte din suprafețe tocmai pentru că nu au cu cine lucra.
În acest context, impozitarea suplimentară a serelor și solariilor este percepută ca o „taxă în plus peste toate celelalte”, care se adaugă unui model economic deja fragil. Producătorii spun că, în loc să compenseze lipsa subvențiilor sau a programelor de sprijin, statul a ales să transfere asupra lor o nouă presiune fiscală.
Semnal de alarmă privind siguranța alimentară
Și reprezentanții organizațiilor profesionale atrag atenția asupra efectelor sistemice ale noii politici fiscale. Iris Roșculeț, director executiv al unei organizații din sectorul horticol, subliniază că solariile, serele și depozitele au fost până acum încadrate ca infrastructură agricolă, cu caracter provizoriu și destinație strict productivă. Schimbarea de regim fiscal ridică numeroase semne de întrebare, în special pentru fermele mici, care depind de câteva sute de metri de spațiu protejat.
Taxarea depozitelor și silozurilor poate influența inclusiv modul în care fermierii își gestionează marfa. Dacă aceste structuri devin costisitoare, mulți agricultori ar putea renunța să mai stocheze producția pe termen mai lung și vor fi forțați să vândă rapid, chiar și la prețuri mai mici. Consecința ar putea fi o volatilitate mai mare a prețurilor și o instabilitate mai accentuată pe piață.
În ultimii ani, mulți fermieri au investit în modernizarea spațiilor protejate tocmai pentru a prelungi sezonul de producție, a reduce dependența de importuri și a asigura o ofertă constantă de legume românești de calitate. Impozitarea acestor investiții riscă să frâneze modernizarea și să reducă interesul pentru tehnologii noi.
Fermele familiale, cele mai expuse riscurilor
Potrivit calculelor realizate de specialiști, impactul asupra fermelor familiale poate fi major. O gospodărie cu trei solarii de câte 500 de metri pătrați poate ajunge să plătească, în funcție de cota stabilită de primărie, între aproximativ 3.000 și 8.000 de lei pe an doar din impozitul pe aceste structuri.
Pentru o exploatație mică, astfel de sume pot face diferența între continuarea activității și renunțarea completă la producția de legume, mai ales pe fondul limitării cantităților ce pot fi vândute direct pe carnetul de producător.
Specialiștii atrag atenția că, în cazul în care o parte dintre aceste ferme familiale dispar de pe piață, nu va fi afectată doar oferta de legume locale, ci și echilibrul social din comunitățile rurale, unde agricultura este uneori singura sursă de venit.
Risc de creștere a importurilor și de pierdere a competitivității
Un alt efect anticipat este creșterea dependenței de importuri. Dacă producția internă scade, spațiul lăsat liber va fi umplut de legume aduse din state din afara Uniunii Europene, precum Turcia sau Iordania, unde normele de trasabilitate și control al reziduurilor pot diferi de cele aplicate în UE.
Această schimbare ar putea afecta nu doar prețurile, ci și standardele de calitate și siguranța alimentară. În paralel, fermierii români riscă să piardă teren în fața concurenței din state precum Spania, Italia sau Olanda, unde producția în spații protejate este sprijinită prin programe ample de finanțare, subvenții și facilități fiscale.
