Georgescu Dragos
În ziua de Florii, în popor se spune că se deschid cerurile pentru cei care știu să ceară. Este o zi cu o încărcătură spirituală aparte, în care natura renaște, iar energiile se schimbă. Tocmai de aceea, bătrânele satelor au transmis din generație în generație un obicei vechi și tainic: ce să pui în portofel în această zi, ca să ai noroc, bani, dragoste și sănătate tot anul. Obiectele sunt simple, dar semnificația lor este profundă. Ele nu aduc noroc prin magie, ci prin credința cu care sunt așezate.
Ce trebuie să ai în portofel de Florii pentru a-ti merge bine tot anul
Duminica Floriilor este una dintre cele mai importante sărbători din Postul Paștelui. Este ziua în care Iisus a intrat în Ierusalim și a fost întâmpinat cu ramuri de salcie și cântece de slavă. În credința populară, această sărbătoare este văzută ca un prag energetic. Un moment în care cerul se deschide pentru o clipă, iar ceea ce ceri cu sufletul curat poate fi îndeplinit.
În satele românești, femeile respectau cu sfințenie această zi. Mergeau la biserică cu ramuri de salcie înflorite, se întorceau cu ele sfințite și păstrau în casă sau în portofel câte o frunză, ca semn de protecție. Se spune că tot ce se binecuvântează de Florii are putere întreagă asupra anului care urmează.
Tot în această zi se făceau rugăciuni pentru spor, vindecare și curățarea sufletului. Era o zi de post și de iertare. Bătrânele spuneau că Florii este ziua în care trebuie să „pui norocul la adăpost”. Iar locul unde este mai potrivit să-l păstrezi este chiar portofelul tău – simbolul bunăstării și al drumului tău prin lume.
Salcia sfințită – cheia norocului și a sănătății
Obiceiul cel mai cunoscut este acela de a pune în portofel o mică ramură sau o frunză din salcia sfințită la biserică de Florii. Salcia este simbolul blândeții și al reînvierii, iar în popor se spune că are „viață în ea”.
Ramura de salcie se alege cu grijă încă din ajunul sărbătorii. Trebuie să fie tânără, înmugurită, și dacă se poate, cu frunzulițe crude. Se duce la biserică, unde este binecuvântată în timpul slujbei. Apoi, acasă, se desface cu grijă și se rupe o frunză mică sau o bucățică de ramură.
Această frunză se usucă ușor și se pune într-un compartiment discret al portofelului. Nu trebuie arătată, nu trebuie atinsă des. Este un talisman care păstrează în el binecuvântarea zilei de Florii. Se crede că cine o poartă la el este ferit de boală, primește protecție în călătorii și nu va duce lipsă de bani.
În unele zone din Moldova, femeile mai în vârstă spun că salcia din portofel „bate ghinionul din drum” și „face pâinea să nu se împuțineze”. Adică, atrage prosperitate și ține răul departe.
Moneda de argint – simbolul curat al belșugului
Un alt obiect esențial de pus în portofel de Florii este o monedă de argint. Nu orice monedă, ci una curată, rotundă, și preferabil primită, nu cheltuită. Argintul este considerat în tradiția populară românească un metal al purității și al norocului care vine pe cale dreaptă.
Această monedă nu trebuie folosită niciodată pentru cumpărături. Ea trebuie păstrată ca simbol al belșugului care nu se sfârșește. Se spune că dacă pui o astfel de monedă în portofel în ziua de Florii, banii nu îți vor lipsi niciodată, chiar dacă vei avea zile mai grele.
Femeile bătrâne mai spun un lucru important: moneda nu trebuie primită de la oricine. Este bine să o primești de la cineva cu suflet bun sau chiar de la un copil, pentru că puritatea lor o încarcă pozitiv. Dacă nu ai de unde primi o monedă, poți da de pomană una, iar cea primită înapoi, ca rest sau simbol, să o păstrezi.
În zonele din sudul țării, acest obicei este legat de „banul casei” – un simbol care se ține în portofel tot anul și nu se cheltuiește nici la nevoie. Se spune că dacă îl rupi sau îl pierzi, norocul tău se risipește.
Uleiul sfințit – protecție împotriva bolilor și gândurilor rele
Un obiect mai puțin cunoscut, dar extrem de puternic, este o picătură de mir sau ulei sfințit luat de la biserică. Acest mir, provenit din undelemn binecuvântat, este considerat de bătrânele din sate un scut invizibil împotriva bolilor, fricii și energiilor negative.
Pentru a-l păstra în portofel, se ia o bucățică de vată curată sau o bucată mică de hârtie și se pune o picătură de ulei pe ea. Se împăturește bine și se introduce într-un buzunar mic, de preferat lângă salcie sau lângă o icoană miniaturală (dacă ai una în portofel).
Se spune că acest ulei „unge norocul”, adică îl ajută să se prindă de tine și să rămână. În același timp, respinge răul care vine de la alții – invidie, blestem, răutate. Era o practică des întâlnită în zonele Olteniei, unde femeile făceau semnul crucii peste portofelul proaspăt umplut cu aceste simboluri.
Mai mult, dacă te simți slăbit sau neliniștit, poți atinge cu vata fruntea sau pieptul și rosti:
„Ulei sfințit, păzește-mă, că sunt copil al Domnului.”
Bățul de chibrit sfințit – focul mic care arde răul mare
Poate cel mai ciudat, dar și cel mai vechi simbol din acest ritual este bățul de chibrit. Nu e vorba de orice chibrit, ci de unul trecut prin fumul unei lumânări aprinse la biserică, în ziua de Florii. Acest „foc mic” este, în tradiția populară, un simbol al puterii interioare.
Bătrânele din Muntenia spuneau că răul se teme de foc. Și cum nu putem purta foc aprins în portofel, purtăm semnul lui: un băț de chibrit sfințit. Se usucă, se învelește în hârtie curată și se pune alături de celelalte obiecte.
Focul simbolizează curaj, renaștere, protecție. Dacă ai o perioadă grea, scoți chibritul și îl atingi cu degetele, cerând putere:
„Arde-mi frica, aprinde-mi inima, du-mă spre lumină.”
În tradiția femeilor de la sate, acest chibrit nu trebuie aruncat niciodată. Se poate păstra ani de zile, cât timp nu se strică sau nu se rupe. Când s-a deteriorat, se înlocuiește cu altul, la o altă sărbătoare de foc, cum ar fi Paștele sau Rusaliile.
Dorința scrisă – punerea în cuvânt a visului tău cel mai curat
Un obicei mai recent, dar puternic în energie, este scrierea unei dorințe sincere pe un bilețel și păstrarea lui în portofel. Acest gest este un act de manifestare – adică de transformare a unui gând în realitate prin scris și credință.
Pe o bucățică de hârtie, scrie clar ce îți dorești:
„Să fiu sănătos, să am liniște și iubire.”
„Să îmi găsesc rostul.”
„Să am parte de un an bun.”
Nu este important cât de lung e textul, ci cât de sincer. Hârtia se împăturește și se pune în portofel, într-un loc ferit. Nu se deschide tot anul. Nu se citește din nou. Se lasă acolo, în grija Cerului.
Bătrânele spun că scrisul „prinde” dorința și o fixează în lume. Dacă o porți la tine, în fiecare zi, îți amintești – chiar și inconștient – să trăiești în armonie cu ea. Iar sufletul tău va lucra tăcut pentru a o aduce la viață.
