Ana Sasu
Dincolo de valoarea simbolică și spirituală, datul de pomană și organizarea parastasului sunt acte încărcate de tradiție și respect în cultura românească. Aceste gesturi nu sunt doar expresii de compasiune față de cei care au părăsit această lume, ci și modalități prin care comunitatea își exprimă solidaritatea și recunoștința față de cei decedați și familiile lor. Dar cum să facem aceste gesturi corect, respectând tradiția și semnificația lor profundă?
Ce trebuie să pui în pachetele pe care le dai de pomană
Înainte de toate, trebuie să înțelegem ce trebuie să conțină un pachet de pomană. Aceste pachete, oferite în memoria celor adormiți, trebuie să fie întâi de toate adaptate contextului cultural și religios al momentului. În perioada postului Paștelui, spre exemplu, pachetul trebuie să conțină doar alimente specifice postului, cum ar fi legume, pateuri vegetale sau fructe. Dacă este momentul dezlegării la pește, acesta poate fi inclus în pachet, alături de icre sau alte alimente permise în această perioadă.
Nu trebuie uitate nici elementele simbolice esențiale. Fiecare pachet trebuie să conțină câte o lumânare și câte un chibrit, simboluri ale luminii și purificării spirituale. Lumina aprinsă în memoria celui adormit servește ca o metaforă a sufletului său și a continuării luminii sale în lumea de dincolo. Așadar, aprinderea acestei lumânări în timpul slujbei de pomenire devine un gest de comemorare și respect.
„Dacă ar mânca morții, ar mânca… foarte puțin”
Este important să ne amintim că datul de pomană și organizarea parastasului trebuie să fie făcute cu modestie și respect. Morții nu au nevoie de bogății materiale, ci de fapte de milostenie și pomenire. Prin urmare, gesturile noastre trebuie să fie îndreptate spre cinstirea și purificarea sufletelor celor plecați, nu spre ostentație sau afișare de putere financiară.
„Morții nu mânâncă, însă eu am scotocit firesc prin pachetele primite la diverse momente ceremoniale și nu cred că sunt singurul. Pe de altă parte, și dacă ar mânca morții, ar mânca… foarte puțin. E minunat gestul de a reface masa comuniunii cu cei plecați.
Fizic ei nu sunt, dar spiritual îi simți. Chiar dacă uneori tristețea e inlocuită cu ceva mai multă veselie, pomenirea celui ce nu stă la masă are loc”, a scris preotul Paul Iulius Negoiță pe propriul site.
În plus, este esențial să respectăm atmosfera de liniște și sobrietate a unui parastas. Nu trebuie să uităm că acesta este un moment de pomenire și comemorare, iar respectul față de cei adormiți și familiile lor trebuie să primeze. Vorbele tari, râsul zgomotos sau muzica nu au loc într-un astfel de context, unde solemnitatea și reculegerea sunt cuvintele de ordine.
Astfel, datul de pomană și organizarea parastasului sunt expresii ale solidarității și recunoștinței noastre față de cei care ne-au părăsit. Prin aceste gesturi simple, dar pline de înțelesuri profunde, menținem vie memoria și prezența spirituală a celor plecați. Așadar, să ne amintim întotdeauna că datul de pomană și parastasul nu sunt doar tradiții, ci acte de iubire și respect față de cei care au trecut în neființă, dar rămân vii în amintirea noastră.
Sursa foto: Arhivă
