Roxana
Ceaiul de sânziene – cunoscut în popor și drept drăgaică – este o infuzie cu o istorie îndelungată în medicina tradițională românească. Recoltate în special în perioada 24 iunie–septembrie, florile acestei plante galbene sunt apreciate pentru proprietăţile lor terapeutice, confirmate atât de folclor, cât și de cercetările moderne.
Cuprins:
Ce substanţe active conţin sânzienele
Plantele de sânziene conțin taninuri, saponine, flavonoide, enzime, uleiuri volatile și substanțe cu efect detoxifiant. Aceste componente active au acțiune antiinflamatoare, calmantă, antispastică și cicatrizantă, fiind utile în tratarea unui spectru larg de afecțiuni.
Beneficii interne majore
Ceaiul de sânziene are numeroase efecte benefice pentru organism:
-
Curăță rinichii și ficatul, stimulând eliminarea toxinelor și susținând funcțiile aparatului urinar.
-
Calmează sistemul nervos, fiind recomandat în stări de agitație, anxietate, tulburări de somn sau chiar afecțiuni neurologice.
-
Ajută în tratarea afecțiunilor tiroidei, în special hipertiroidism și noduli tiroidieni.
-
Reglează digestia, ameliorând simptomele de balonare, constipație, indigestie și colici abdominale.
-
Contribuie la sănătatea pielii, având efecte cicatrizante și detoxifiante la nivel intern.
-
Stimulează imunitatea și regenerează țesuturile datorită proprietăților antioxidante.
Modalități de preparare
Infuzie simplă
Se adaugă o linguriță de flori uscate la o cană de apă fierbinte. Se acoperă vasul și se lasă la infuzat 10–15 minute. Se strecoară și se beau 2–3 căni pe zi, de preferat pe stomacul gol.
Macerat la rece
Se pune o lingură de plantă într-o cană cu apă rece și se lasă la macerat între 8 și 10 ore. Se consumă fără fierbere, ideal pentru calmarea sistemului nervos.
Tinctură
Florile se macerează în alcool alimentar timp de 2–3 săptămâni, după care se filtrează. Se administrează câteva picături diluate în apă, la recomandarea unui fitoterapeut.
Sirop de sânziene
Se prepară un ceai concentrat din sânziene, la care se adaugă zahăr brun și zeamă de lămâie. Se fierbe până capătă consistență de sirop și se păstrează în sticle închise ermetic.
Utilizări externe
Ceaiul de sânziene poate fi folosit și extern, sub formă de:
-
Comprese sau băi locale pentru răni, iritații, arsuri, eczeme sau psoriazis.
-
Gargară pentru dureri în gât, laringită, afecțiuni ale corzilor vocale sau amigdalită.
-
Loțiuni pentru ten cu efect de calmare și regenerare, recomandate în caz de acnee sau piele sensibilă.
Precauții și contraindicații
Deși este o plantă bine tolerată de majoritatea persoanelor, sânzienele trebuie utilizate cu grijă:
-
Nu este recomandată în sarcină sau alăptare.
-
Persoanele alergice la plante din familia Rubiaceae ar trebui să evite consumul.
-
În caz de afecțiuni cronice sau tratamente medicamentoase, este indicată consultarea medicului înainte de utilizare.
-
Ceaiul trebuie consumat cu moderație – dozele mari pot provoca disconfort gastric.
Recomandări pentru recoltare și păstrare
Florile de sânziene se culeg în zilele însorite, de preferat la prânz, când concentrația de uleiuri esențiale este maximă. Se usucă în locuri umbroase, bine aerisite, și se păstrează în pungi de hârtie sau recipiente de sticlă, ferite de lumină.
Ceaiul preparat trebuie consumat în maximum 24–48 de ore pentru a păstra toate proprietățile active ale plantei. Este recomandat în cure de 2–3 săptămâni, urmate de o pauză.
