Loredana Ionescu
Astăzi, Revelionul este sinonim cu petreceri zgomotoase, artificii, mese bogate și distracție până dimineața. Puțini știu însă că această sărbătoare, așa cum o recunoaștem în prezent, nu face parte din tradițiile vechi românești. Revelionul a fost adus în România relativ târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu instaurarea monarhiei moderne și cu orientarea decisivă a țării spre Occident.
Înainte de acest moment, începutul de an era marcat mai degrabă prin obiceiuri populare, ritualuri agricole și urări tradiționale, fără o masă festivă organizată la miezul nopții. Revelionul, ca noapte simbolică de trecere, avea să fie introdus la Curtea Regală și, treptat, preluat de elitele urbane, pentru ca mai târziu să devină o sărbătoare populară.
O tradiție occidentală adusă de Casa Regală
Termenul „Revelion” provine din francezul réveillon, care înseamnă „trezire”. Inițial, desemna masa luată după slujba de la miezul nopții, la finalul postului, într-un cadru restrâns și solemn. Nu era o petrecere exuberantă, ci un moment de reculegere, reflecție și speranță pentru anul care urma.
În România, această tradiție apare odată cu urcarea pe tron a lui Carol I, care aduce cu sine nu doar un nou model politic, ci și un nou stil de viață. Alături de Pomul de Crăciun, Revelionul intră în viața bucureșteană ca simbol al modernității și al apartenenței la cultura europeană.
Epoca lui Carol I și Elisabeta: Sobrietate și rigoare
Pentru Carol I și Regina Elisabeta, Anul Nou nu era un prilej de distracție, ci unul de reflecție și ordine. Atmosfera de la Curte era sobră, bine organizată, lipsită de excese. Regele, cunoscut pentru disciplina sa prusacă, își petrecea adesea seara de 31 decembrie scriind corespondență oficială și analizând evenimentele anului care se încheia.
În 1882, de pildă, Carol I a redactat zeci de scrisori către suverani europeni chiar în ajunul Anului Nou. Balul de Anul Nou devenise însă un eveniment oficial major. La Palatul Regal se adunau miniștri, diplomați, ofițeri și elitele capitalei. Un astfel de bal putea reuni peste 2.500 de invitați, totul fiind organizat cu o precizie aproape militară.
Invitațiile, ținutele și ordinea intrării erau strict stabilite. Revelionul devenea astfel o expresie a statului român modern, disciplinat și orientat spre Europa.
Ferdinand și Maria: Anul Nou, o sărbătoare de familie
Odată cu domnia lui Ferdinand I și a Reginei Maria, atmosfera sărbătorilor de iarnă se schimbă. Anul Nou capătă o dimensiune mai caldă, mai apropiată de viața de familie. Cei doi suverani, părinți ai unei familii numeroase, transformă sărbătoarea într-un moment de apropiere, echilibru și continuitate.
După Primul Război Mondial, Revelionul devine și un simbol al speranței și reconstrucției. Curtea Regală funcționa impecabil, dar fără rigiditatea excesivă din trecut. Fiecare membru al personalului primea daruri de Anul Nou, iar Regina Maria se implica personal în alegerea cadourilor, colindând prăvăliile de pe Calea Victoriei.
Sărbătoarea nu era opulentă, dar era atent gândită, umană și plină de semnificație.
Carol al II-lea: Între fast, modernitate și neliniște
Domnia lui Carol al II-lea aduce o schimbare de ton. Revelionul devine mai intim, mai modern, deseori petrecut la Castelul Foișor din Sinaia. Atmosfera este una elegantă, cu influențe occidentale, dar pe fundal se simt frământările politice și instabilitatea epocii.
Foișorul, reamenajat în stil modern, oferea un refugiu regelui. Acolo, Anul Nou nu mai era un spectacol de palat, ci o sărbătoare a conversației, a muzicii și a destinderii, departe de presiunile Capitalei.
Regele Mihai și Regina-mamă Elena: Discreție și demnitate
În anii cei mai grei ai istoriei României, domnia lui Mihai I aduce o altă semnificație sărbătorilor de iarnă. Războiul, nesiguranța și schimbările dramatice transformă Anul Nou într-un moment de reculegere și speranță.
Alături de Regina-mamă Elena, Regele Mihai petrecea sărbătorile într-un cadru restrâns, fără fast, dar cu multă decență. Pentru români, tânărul suveran devenise un simbol al continuității și al verticalității morale.
Mesele erau simple, elegante, lipsite de opulență. Revelionul nu mai era despre strălucire, ci despre demnitate, liniște și credința că, în ciuda tuturor încercărilor, România va merge mai departe.
De la tradiție regală la sărbătoare populară
Abia după dispariția monarhiei, Revelionul a devenit o sărbătoare de masă, pierzând din sobrietatea inițială și câștigând în exuberanță. Ceea ce a început ca o tradiție de Curte, inspirată din Occident, s-a transformat, în timp, într-un moment de bucurie colectivă.
Puțini își mai amintesc astăzi că, la origini, noaptea dintre ani nu era despre zgomot și artificii, ci despre ordine, familie, reflecție și speranță.
Sursa foto: Arhivă
