Georgescu Dragos
Vestea morții Roxanei Moise, fostă handbalistă, antrenoare de kangoo jumps și concurentă în prima ediție a show-ului Exatlon România, a cutremurat miercuri lumea sportului românesc și comunitatea celor care au cunoscut-o sau i-au urmărit activitatea. Avea doar 39 de ani și lăsa în urmă o familie frumoasă, o carieră construită cu pasiune și o mulțime de oameni care, în ultimii ani, au privit cu admirație puterea ei de a lupta cu o boală nemiloasă.
Cine a fost persoana care a avut grijă de Roxana Moise de la Exatlon până în ultimele clipe ale vieții. „Dormea în fiecare seară cu ea în pat”
Roxana Moise a fost cunoscută ca un om energic, vesel, puternic și extrem de implicat în tot ceea ce făcea. Ca jucătoare de handbal la Oltchim Râmnicu Vâlcea, a arătat ani la rând determinare și disciplină, fiind una dintre sportivele care au dat culoare unei generații apreciate de suporteri. Ulterior, pasiunea pentru mișcare și dorința de a-i inspira pe alții să adopte un stil de viață activ au condus-o către o nouă direcție profesională: antrenamentele de kangoo jumps și, mai târziu, propria sală de fitness.
Din anul 2005, Roxana a devenit un reper în Râmnicu Vâlcea în ceea ce privește activitatea sportivă dedicată comunității. A lucrat cu sute de cursanți, a promovat un stil de viață sănătos și a creat un spațiu în care oamenii nu veneau doar să facă sport, ci și să se simtă parte dintr-o familie. Sala ei de fitness era apreciată tocmai pentru energia pe care o transmitea, pentru profesionalism și pentru atmosfera caldă, care purta amprenta caracterului ei blând și muncitor.
În 2018, participarea la Exatlon România i-a adus și mai multă vizibilitate. A fost parte din echipa „Războinicilor”, acolo unde telespectatorii au descoperit o Roxana disciplinată, ambițioasă și extrem de motivată. Prestațiile ei au fost apreciate pentru forța fizică, dar și pentru atitudinea mereu pozitivă. Pentru mulți urmăritori ai emisiunii, Roxana Moise a devenit un exemplu de determinare, un om care nu renunță indiferent de dificultăți.
Dincolo de carieră și aparițiile publice, Roxana ducea o viață dedicată familiei. Era căsătorită și avea trei copii, pe care îi adora și pentru care își găsea întotdeauna energie, oricât de aglomerată ar fi fost ziua. Prietenii o descriau ca pe o mamă devotată și o persoană care punea mereu fericirea celor din jur înaintea propriei sale stări.
În urmă cu ceva timp, însă, viața ei s-a schimbat radical după ce medicii i-au descoperit o formă agresivă de cancer. Boala a avansat rapid și a adus cu sine tratamente dificile, internări repetate și multe momente de cumpănă. În tot acest interval, oamenii din comunitatea locală, foști colegi, cursanți ai sălii de sport și chiar oameni care o știau doar din aparițiile televizate au început să transmită mesaje de încurajare. Rețelele de socializare s-au umplut de gânduri pozitive și de dorințe de însănătoșire pentru Roxana. Mulți s-au oferit să ajute familia, să participe la strângeri de fonduri, să creeze campanii de sprijin.
În ciuda durerilor și a momentelor extrem de dificile, Roxana a continuat să lupte cu aceeași determinare care o caracteriza. Prietenii au spus în repetate rânduri că nu s-a plâns niciodată, că a încercat să își păstreze optimismul și că își găsea puterea privind către cei trei copii ai ei. Era, așa cum au descris-o apropiații, o luptătoare în adevăratul sens al cuvântului.
Astăzi, vestea că Roxana Moise s-a stins a căzut ca un trăsnet. Mesajele de condoleanțe s-au răspândit imediat în spațiul public, iar reacțiile oamenilor arată cât de mult a însemnat pentru comunitatea ei. Fosta sa antrenoare de handbal, Nicoleta Lazăr, a vorbit cu emoție despre ultimele momente din viața Roxanei și despre sprijinul pe care aceasta l-a primit în mod continuu de la cea mai bună prietenă.
Potrivit declarațiilor sale, Roxana nu a fost nici măcar o secundă singură. În ultimele zile, prietena ei apropiată a stat alături de ea neîntrerupt, i-a oferit sprijin emoțional, alinare și cuvinte calde. Dincolo de tratamente, durere și neputință, acest sprijin uman a fost neprețuit pentru Roxana.
„Prietena ei cea mai bună a stat lângă ea efectiv. A stat lângă ea non-stop. Ea mi-a dat dimineața la șapte jumătate mesaj și zice «Doamna, am pierdut-o pe Roxana». Dormea în fiecare seară cu ea în pat”, a spus fosta antrenoare pentru fanatik.
Aceste cuvinte dezvăluie o dimensiune profundă a situației: în ciuda luptei grele și a durerilor fizice, Roxana a avut aproape un om care a iubit-o necondiționat și care i-a oferit un sprijin pe care nu multe persoane au norocul să îl primească. Prezența prietenei sale, nopțile în care dormeau împreună și mesajul transmis în zori arată o legătură rară, un devotament profund și un act de prietenie care depășește cu mult formele obișnuite de sprijin.
Pentru comunitatea sportivă din Râmnicu Vâlcea și pentru toți cei care au cunoscut-o, pierderea Roxanei Moise este un moment greu. Este o amintire dureroasă a cât de imprevizibilă poate fi viața și cât de rapid se pot schimba destinele. O sportivă tânără, implicată, un model pentru mulți tineri, un om cu o energie debordantă, dispare mult prea devreme, lăsând în urmă un gol enorm.
Mulți dintre foștii ei colegi de la handbal au transmis mesaje publice în care au descris-o ca fiind „luminoasă”, „curajoasă” și „o femeie care a știut mereu să dea tot ce are mai bun”. Cursanții de la sala ei de sport au povestit despre ore pline de energie, despre zâmbetul ei molipsitor și despre puterea cu care îi motiva pe toți. Mamele care veneau la clasele ei de antrenament au mărturisit că Roxana era tipul de antrenor care nu doar că îți arăta exercițiile, ci îți dădea starea necesară pentru a termina ora cu bucurie, nu cu epuizare.
În ultimele luni, când starea ei s-a agravat, mulți dintre cei care o cunoșteau au simțit neputință, dar și o dorință puternică de a o ajuta. Mesajele lor au inundat mediul online, iar fotografiile cu ea din perioada Exatlon au reapărut pe paginile de socializare, însoțite de rugăciuni și gânduri bune. Roxana a continuat să fie prezentă în viețile oamenilor prin amintirile și prin energia pe care a lăsat-o în urmă.
Plecarea ei lasă în urmă un soț îndurerat, trei copii rămași fără sprijinul mamei și o comunitate întreagă care încă încearcă să proceseze acest moment tragic. În ciuda durerii, rămâne imaginea unei femei puternice, care a luptat până la capăt și care a avut norocul de a fi înconjurată de oameni care au iubit-o sincer.
Moartea Roxanei Moise este, în același timp, o lecție despre fragilitatea vieții, dar și despre puterea legăturilor umane. Este o amintire că, în fața bolii, sprijinul emoțional poate aduce o formă de alinare pe care niciun tratament nu o poate înlocui. Prietena care a stat în fiecare noapte cu ea, familie care a făcut tot ce a putut, foștii colegi care au transmis mesaje de susținere – toate acestea conturează imaginea unei comunități unite în jurul unui om apreciat și iubit.
Pe rețelele sociale, mesajele continuă să curgă: „Nu pot să cred”, „Ai plecat prea devreme”, „Îți mulțumim pentru tot ce ai făcut pentru noi”, „Odihnește-te în pace, suflet frumos”. Sunt fraze simple, dar încărcate de durere și recunoștință. Mulți oameni nu au cunoscut-o personal, dar au simțit că face parte din viața lor prin energia ei, prin aparițiile televizate sau prin felul în care îi inspira pe ceilalți să rămână activi și încrezători.
Astăzi, la aflarea veștii, în sala ei de sport din Râmnicu Vâlcea a fost o liniște apăsătoare. Oamenii au lăsat mesaje pe ușă, lumânări, flori. În special cei care au fost prezenți la orele ei de kangoo jumps au descris spațiul ca fiind gol și lipsit de vibrația obișnuită, semn că Roxana a lăsat acolo o parte din sufletul ei.
Dincolo de toate aceste reacții, rămâne imaginea unui om care a trăit cu intensitate, care a iubit sportul, familia și oamenii, care a dat celor din jur o energie greu de descris în cuvinte. În memoria ei, mulți au promis că vor continua să practice sportul, să rămână activi, să nu amâne planurile importante și să aprecieze fiecare moment.
Roxana Moise rămâne un simbol al forței feminine, al determinării și al iubirii necondiționate pentru familie și sport. Chiar dacă viața ei a fost mult prea scurtă, impactul pe care l-a avut asupra comunității sale va rămâne mult timp de acum înainte.
