Loredana Ionescu
Codul Civil din 2009 reglementează în detaliu obligația de întreținere între membrii familiei, inclusiv între părinți și copii. Legea stabilește că anumite rude în linie dreaptă sunt ținute să se sprijine reciproc atunci când una dintre părți se află în nevoie și nu se poate întreține din resurse proprii.
Condițiile în care copiii sunt obligați prin lege să își întrețină părinții
Potrivit legislației, copiii pot fi obligați să își întrețină părinții atunci când aceștia nu mai au posibilitatea de a munci sau nu dispun de mijloacele necesare pentru a-și asigura traiul zilnic. Această obligație reprezintă o aplicare directă a principiului solidarității familiale, menit să protejeze persoanele vârstnice sau aflate într-o situație de vulnerabilitate.
În practică, întreținerea poate include acoperirea cheltuielilor esențiale: hrană, medicamente, îmbrăcăminte, locuință, plata unor utilități sau alte nevoi de bază. Cu toate acestea, sprijinul nu se aplică automat. Părintele trebuie să se afle în „stare de nevoie”, termen definit legal ca imposibilitatea reală de a obține venituri din muncă sau din alte surse proprii.
Cum se stabilește această obligație
Pentru stabilirea obligației, se analizează două aspecte: nivelul real al nevoilor părintelui și posibilitățile financiare ale copilului. Legea prevede criteriul proporționalității, ceea ce înseamnă că sprijinul acordat trebuie corelat atât cu situația părintelui, cât și cu veniturile și capacitatea copilului de a oferi ajutor.
În cazul în care nu se ajunge la un acord amiabil între părți, părintele aflat în nevoie are dreptul să se adreseze instanței. Printr-o cerere de chemare în judecată, acesta poate solicita obligarea copilului la plata întreținerii. Dacă instanța constată că sunt îndeplinite condițiile legale – în special existența stării de nevoie –, copilul este obligat să ofere întreținere părintelui sau părinților
Sursa foto: Arhivă
