Loredana Ionescu
Pentru mulți români care au ajuns la stagiul complet de cotizare, decizia de a continua activitatea încă cinci ani nu este deloc simplă. Unii aleg să se pensioneze imediat ce îndeplinesc condițiile legale, în timp ce alții se întreabă dacă anii suplimentari de muncă pot produce o diferență importantă în cuantumul pensiei.
În 2026, continuarea activității după acumularea unui stagiu contributiv de 35 de ani poate avea un efect semnificativ asupra pensiei viitoare. Explicația ține de modul în care funcționează noua formulă prevăzută de Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii.
Cei cinci ani lucrați în plus pot genera două categorii de puncte. Salariatul acumulează punctaj contributiv pentru veniturile asupra cărora plătește contribuția de asigurări sociale, dar poate primi și puncte de stabilitate pentru perioada contributivă care depășește 35 de ani.
Într-un exemplu simplificat, în care fiecare an suplimentar aduce aproximativ un punct contributiv, cinci ani de muncă pot conduce la aproximativ zece puncte în plus. La valoarea punctului de referință de 81 de lei, menținută în anul 2026, diferența teoretică ar ajunge la aproximativ 810 lei pe lună.
Calculul nu reprezintă însă o sumă garantată pentru fiecare persoană. Valoarea finală depinde de veniturile brute, de perioadele efectiv contributive, de momentul pensionării și de existența unor eventuale perioade în care pensia a fost cumulată cu salariul.
Cum se calculează pensia în sistemul public
Potrivit Legii nr. 360/2023, cuantumul pensiei se stabilește prin înmulțirea numărului total de puncte realizat de persoana asigurată cu valoarea punctului de referință.
Formula generală poate fi prezentată astfel:
Pensia = numărul total de puncte × valoarea punctului de referință
Numărul total nu cuprinde doar punctele obținute prin contribuțiile plătite de-a lungul carierei. În calcul pot intra, în condițiile stabilite de lege, punctajele aferente perioadelor contributive, perioadelor asimilate, anumitor perioade necontributive, stagiului potențial și punctele de stabilitate.
Legea definește punctele de stabilitate drept puncte suplimentare acordate persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare contributiv mai mare de 25 de ani. Acestea au rolul de a recompensa carierele profesionale lungi și contribuțiile plătite pentru perioade extinse.
Valoarea punctului de referință se menține în anul 2026 la nivelul de 81 de lei, potrivit precizărilor publicate de Casa Națională de Pensii Publice.
Prin urmare, fiecare punct suplimentar recunoscut în momentul stabilirii pensiei valorează, în acest calcul orientativ, 81 de lei în cuantumul lunar brut.
Calcul pentru cinci ani lucrați după atingerea pragului de 35 de ani
Să luăm exemplul unei persoane care a acumulat deja 35 de ani de stagiu contributiv și decide să continue activitatea încă cinci ani.
La finalul perioadei, persoana va avea 40 de ani contributivi. Presupunem că venitul brut realizat în fiecare dintre cei cinci ani este suficient pentru a genera aproximativ un punct contributiv anual.
În această situație, perioada suplimentară ar putea aduce:
5 puncte contributive, corespunzătoare celor cinci ani în care persoana continuă să lucreze și să achite contribuții;
5 puncte de stabilitate, deoarece fiecare an contributiv realizat peste pragul de 35 de ani poate aduce un punct suplimentar.
Totalul ar fi de aproximativ zece puncte.
La o valoare a punctului de referință de 81 de lei, calculul ar fi:
10 puncte × 81 de lei = 810 lei
Așadar, în acest scenariu simplificat, pensia lunară ar putea fi mai mare cu aproximativ 810 lei față de situația în care persoana s-ar opri din activitate după atingerea celor 35 de ani contributivi.
Suma este una orientativă și reprezintă diferența brută rezultată din formula de calcul. Eventualele rețineri fiscale se aplică în funcție de legislația valabilă la momentul încasării pensiei.
De unde provin punctele de stabilitate
Punctele de stabilitate sunt acordate gradual, în funcție de durata stagiului contributiv care depășește 25 de ani.
Pentru fiecare an contributiv realizat peste 25 de ani și până la 30 de ani inclusiv se acordă câte 0,50 puncte.
Pentru fiecare an realizat peste 30 de ani și până la 35 de ani inclusiv se acordă câte 0,75 puncte.
Pentru fiecare an contributiv care depășește 35 de ani se acordă câte un punct întreg.
Legea permite acordarea proporțională a acestor puncte și pentru fracțiuni de an, respectiv pentru luni și zile contributive. Pentru perioada de peste 35 de ani, normele indică 0,08333 puncte pentru fiecare lună și 0,00278 puncte pentru fiecare zi.
În exemplul persoanei care continuă să lucreze de la 35 la 40 de ani contributivi, fiecare dintre cei cinci ani suplimentari intră în categoria cea mai avantajoasă.
Astfel, numai punctele de stabilitate ar putea însuma cinci puncte.
Calculul aferent acestora este:
5 puncte de stabilitate × 81 de lei = 405 lei lunar
Acești 405 lei nu includ punctele obținute pentru salariile și contribuțiile din cei cinci ani. Punctele de stabilitate se adaugă punctajului contributiv și nu îl înlocuiesc.
Contribuțiile plătite în cei cinci ani produc un punctaj separat
O persoană care amână pensionarea și continuă să lucreze rămâne asigurată în sistemul public și plătește contribuții sociale pentru veniturile salariale realizate.
Aceste contribuții produc în continuare punctaj pentru pensie. Valoarea punctajului anual depinde de raportul dintre venitul brut care a reprezentat baza contribuției și indicatorii salariali folosiți de lege în lunile respective.
În exemplul în care venitul generează aproximativ un punct pe an, cinci ani suplimentari înseamnă aproximativ cinci puncte contributive.
Valoarea acestora ar fi:
5 puncte contributive × 81 de lei = 405 lei lunar
Adăugând cei 405 lei proveniți din contribuții la cei 405 lei rezultați din punctele de stabilitate, se ajunge la majorarea orientativă de 810 lei.
Este important de precizat că expresia „salariu mediu” este utilizată doar pentru simplificarea exemplului. Un salariu prezentat în mod obișnuit drept mediu nu garantează automat obținerea exactă a unui punct anual.
Punctajul se calculează lunar și depinde de baza concretă pentru care s-a plătit contribuția, precum și de indicatorii legali valabili pentru fiecare perioadă.
Ce se întâmplă dacă venitul produce doar 0,5 puncte pe an
Nu toate persoanele care continuă activitatea încă cinci ani vor acumula câte un punct contributiv anual.
Dacă venitul este mai redus, punctajul poate fi mai mic. Să presupunem că fiecare an suplimentar generează, în medie, numai 0,5 puncte.
În cinci ani, persoana ar acumula:
2,5 puncte contributive
La acestea s-ar adăuga:
5 puncte de stabilitate
Totalul ar fi de 7,5 puncte.
Calculul orientativ devine:
7,5 puncte × 81 de lei = 607,5 lei
Rotunjit, pensia ar putea fi mai mare cu aproximativ 608 lei lunar.
Chiar și în acest scenariu, diferența poate fi importantă pentru bugetul unui pensionar. Cea mai mare parte a avantajului ar proveni din cele cinci puncte de stabilitate, acordate pentru perioada contributivă realizată peste 35 de ani.
Calcul pentru un venit care aduce 1,5 puncte pe an
În cazul unui salariat cu venituri mai ridicate, punctajul contributiv anual poate depăși un punct.
Dacă presupunem că fiecare dintre cei cinci ani suplimentari produce în medie 1,5 puncte, rezultatul ar fi:
7,5 puncte contributive în cinci ani
La acestea se adaugă cele cinci puncte de stabilitate.
Totalul ajunge la 12,5 puncte.
Calculul este:
12,5 puncte × 81 de lei = 1.012,5 lei
Prin rotunjire, majorarea orientativă ar fi de aproximativ 1.013 lei lunar.
Diferențele dintre cele trei scenarii arată de ce nu poate exista o sumă unică valabilă pentru toți salariații.
Pentru un punctaj contributiv de 0,5 puncte anual, majorarea estimată este de aproximativ 608 lei.
Pentru un punct anual, diferența estimată este de aproximativ 810 lei.
Pentru 1,5 puncte anual, majorarea poate ajunge la aproximativ 1.013 lei.
Amânarea pensionării nu este același lucru cu încasarea pensiei și a salariului
O condiție importantă privește modul în care sunt acordate punctele de stabilitate.
Legea stabilește că acestea nu se acordă pentru perioadele de stagiu contributiv în care o persoană cumulează pensia din sistemul public sau o pensie de serviciu cu venituri pentru care este asigurată potrivit legii.
Prin urmare, trebuie făcută diferența între două situații.
În primul caz, persoana ajunge la condițiile de pensionare, dar nu solicită încă pensia și continuă să lucreze. Perioada suplimentară poate fi luată în considerare pentru punctele contributive și, dacă sunt îndeplinite condițiile, pentru punctele de stabilitate.
În al doilea caz, persoana se pensionează, începe să încaseze pensia și continuă simultan să obțină venituri salariale.
Chiar dacă pentru salariul obținut se plătesc contribuții, perioada de cumul nu generează automat aceleași puncte de stabilitate. Acest detaliu poate schimba substanțial calculul final.
Persoanele care se apropie de pensionare trebuie să analizeze cu atenție dacă este mai avantajos să amâne deschiderea dreptului la pensie sau să solicite pensia și să continue activitatea în regim de cumul.
Ce trebuie verificat înainte de luarea unei decizii
Calculul exact trebuie realizat pe baza istoricului complet al persoanei.
Primul element important este stagiul contributiv efectiv. Nu toate perioadele recunoscute în stagiul total sunt tratate identic în vederea acordării punctelor de stabilitate.
Punctele de stabilitate sunt legate de stagiul pentru care au fost datorate contribuții în sistemul public. Perioadele asimilate sau anumite perioade necontributive pot fi valorificate în calculul pensiei, dar nu sunt automat echivalente cu anii contributivi necesari bonusului de stabilitate.
Trebuie verificate și veniturile brute declarate de angajator, perioadele lipsă din evidențe, eventualele concedii fără plată și intervalele în care persoana a lucrat la mai mulți angajatori.
Activitatea simultană la două sau mai multe locuri de muncă nu dublează durata stagiului. Pentru punctele de stabilitate, aceeași perioadă calendaristică este luată în calcul o singură dată, chiar dacă persoana a avut mai multe contracte concomitent.
Înainte de pensionare, salariatul poate solicita verificarea datelor existente în evidența casei teritoriale de pensii. Eventualele perioade lipsă trebuie dovedite prin documentele prevăzute de legislație.
Ce înseamnă, în practică, cinci ani suplimentari de muncă
Pentru o persoană care are exact 35 de ani contributivi, următorii cinci ani pot fi valoroși deoarece se află integral peste pragul la care se acordă câte un punct de stabilitate pe an.
Avantajul nu provine doar din salariul obținut în această perioadă. Anii în plus pot majora pensia prin punctajul contributiv și prin bonusul acordat pentru stabilitate.
În exemplul unui venit care produce aproximativ un punct contributiv anual, fiecare an suplimentar ar putea aduce, teoretic, două puncte:
un punct din contribuțiile plătite;
un punct de stabilitate.
La valoarea punctului de referință de 81 de lei, fiecare an ar putea însemna aproximativ 162 de lei în plus la pensia lunară.
Pentru cinci ani, suma ajunge la aproximativ 810 lei, potrivit Playtech.
Calculul trebuie privit ca o simulare, nu ca o promisiune. Pensia finală este stabilită individual, în funcție de datele oficiale din dosar, veniturile contributive și regulile în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
Sursa foto: Arhivă
