Cu ce s-a ocupat Papa Francisc înainte să devină preot. Meseriile neobișnuite pe care le-a avut: „Le-a făcut ca să se întrețină în timpul studiilor”

Papa Francisc, care a murit pe 21 aprilie 2025, în a doua zi de Paște, la vârsta de 88 de ani, a avut un parcurs de viață surprinzător înainte de a deveni liderul spiritual al Bisericii Catolice. Suveranul pontif a avut mai multe meserii înainte de a-și urma vocația religioasă. Iată cu ce s-a ocupat! 

Citește și

«TURUL DOI INAPOI» Cristela Georgescu primul mesaj dupa decizia judecatorilor

Viața Papei Francisc, marcată de momente neașteptate

Viața Papei Francisc a fost o adevărată călătorie a transformării și a dedicării, marcată de momente neașteptate și de alegeri care l-au modelat ca om și lider spiritual. Născut în Buenos Aires într-o familie modestă de origine italiană, Jorge Mario Bergoglio – numele său de botez – a crescut într-un cartier popular, unde a învățat de mic ce înseamnă munca cinstită și respectul pentru cei din jur. În tinerețe, înainte ca vocația religioasă să-i contureze definitiv destinul, Papa Francisc a avut mai multe ocupații care l-au apropiat de viața oamenilor obișnuiți.

Înainte de a deveni liderul spiritual al peste un miliard de catolici din întreaga lume, Papa Francisc – născut Jorge Mario Bergoglio – a trăit o viață obișnuită, marcată de căutări și alegeri personale complexe. Provenind dintr-o familie modestă de origine italiană, stabilită în inima Buenos Airesului, tânărul Jorge și-a croit un drum propriu, departe de traiectoria religioasă care avea să-l consacre mai târziu.

Ar fi dorit să se însoare, dar a fost refuzat

O fostă prietenă din tinerețe, Amalia Damonte, a dezvăluit că Bergoglio i-a cerut mâna, în ciuda opoziției părinților. Răspunsul ei a fost hotărâtor pentru viitorul lui spiritual.

Deși sentimentul părea sincer și promisiunea unei vieți împreună era reală, opoziția părinților Amaliei și decizia fetei de a refuza au marcat o cotitură majoră pentru tânărul Bergoglio. Refuzul nu l-a dus doar la o suferință personală, ci a deschis, fără să știe atunci, calea spre o chemare mai profundă – cea a slujirii lui Dumnezeu.

„Dacă nu voi putea să te iau de soție, mă voi face preot”, i-ar fi spus tânărul Jorge. „Din fericire pentru el, i-am spus nu”, completa Amalia Damonte.

Meseriile pe care le-a avut înainte de a deveni preot

Înainte de a-și consacra viața slujirii lui Dumnezeu, Jorge Mario Bergoglio – cel care avea să devină Papa Francisc – a avut un parcurs de viață surprinzător, presărat cu experiențe diverse și, adesea, neașteptate. Născut și crescut în Buenos Aires, într-o familie de origine italiană, Bergoglio și-a început drumul profesional departe de altar.

În tinerețe, a avut nu mai puțin de trei slujbe modeste, dar pline de învățăminte. A fost agent de pază într-o discotecă, unde a învățat să gestioneze conflictele și să citească emoțiile oamenilor dintr-o privire. A lucrat ca om de serviciu, o muncă solicitantă și adesea nerecunoscută, care i-a cultivat respectul față de cei din umbra marilor instituții. De asemenea, după ce a studiat chimia și a devenit tehnician chimist, a fost angajat într-un laborator de procesare alimentară, unde a deprins rigurozitatea și atenția la detalii — calități ce aveau să-l însoțească toată viața.

„Este unul dintre lucrurile pe care le-a făcut ca să se întrețină în timpul studiilor pentru a deveni preot”, menționa CNN despre jobul său de paznic, în 2013.

Destinul lui a luat o turnură decisivă odată cu alegerea vocației religioase. Fascinat de profunzimea spirituală și intelectuală a Ordinului Iezuit, Bergoglio a intrat în Societatea lui Iisus, fondată de Sfântul Ignațiu de Loyola. A studiat filosofia cu seriozitate și, mai târziu, a predat literatură și psihologie, împărtășindu-și cunoștințele și pasiunea cu generații de studenți. În doar patru ani, a fost recunoscut pentru carisma și claritatea gândirii sale, ajungând liderul comunității iezuite din regiunea sa.

Însă Jorge Mario Bergoglio nu a renunțat niciodată la rădăcinile sale culturale. Era un pasionat de tango, dansul emblematic al Buenos Airesului, și un suporter fervent al echipei de fotbal San Lorenzo, pasiuni care îi păstrau vie legătura cu poporul său.

În martie 2013, întreaga lume avea să-l cunoască sub un nou nume: Papa Francisc. Alegerea numelui a fost un gest simbolic, o reverență adusă Sfântului Francisc din Assisi, patronul păcii, al săracilor și al respectului pentru creație. Acest gest a anunțat încă de la început viziunea unui pontificat centrat pe simplitate, compasiune și apropiere față de cei marginalizați.

Ascensiunea lui Jorge Mario Bergoglio

În 1998, Jorge Mario Bergoglio a fost numit arhiepiscop al Buenos Airesului, moment care avea să marcheze începutul unei noi etape în viața sa dedicată slujirii celor mai vulnerabili. Aflat în fruntea Arhidiecezei celei mai importante din Argentina, Bergoglio și-a consolidat rapid reputația de lider apropiat de oamenii simpli, un om al străzii mai degrabă decât al fastului religios.

Implicarea sa socială nu a fost o simplă datorie, ci un crez personal. Cunoscut popular sub numele de „episcopul mahalalelor”, Bergoglio a pășit deseori prin cartierele sărace ale Buenos Airesului, acolo unde foametea, violența și disperarea făceau parte din cotidian. Spre deosebire de mulți alți lideri religioși, el nu s-a limitat la discursuri sau binecuvântări de la distanță; și-a murdărit mâinile construind adăposturi, organizând rețele de sprijin și luptând pentru drepturile celor uitați de sistem.

În 2001, recunoașterea devotamentului său a venit din partea Papei Ioan Paul al II-lea, care l-a ridicat la rangul de cardinal. Chiar și după această avansare, Bergoglio a continuat să trăiască cu modestie, refuzând reședințele luxoase și alegând un mic apartament, folosind adesea mijloacele de transport în comun și gătindu-și singur mesele.

Cu toate acestea, spiritul său nu a rămas izolat doar la cauzele sociale. În 2012, cu doar un an înainte să fie ales Papă, Bergoglio a devenit o voce tot mai critică la adresa conducerii politice din Argentina. Nu s-a temut să denunțe public corupția, demagogia și tendințele autoritariste ale guvernului condus de Cristina Fernández de Kirchner. Cuvintele sale au răsunat ca un avertisment dur, venind din partea unui om al bisericii care nu putea fi acuzat de ambiții politice, ci de o loialitate profundă față de adevăr și dreptate.

Sursa foto: Vatican Media