Redactia
Familia Regală a României a luat naștere odată cu venirea în România a lui Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, în anul 1866. Carol I fusese recomandat de către Napoleon al III-lea, lucru care a valorat mult în ochii politicienilor români de la vremea respectivă.
Pe fondul instabilității interne care s-a instalat odată cu abdicarea forțată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza a apărut ideea aducerii unui principe străin. Punerea în fruntea României a unui reprezentant din dinastiile recunoscute în Europa a fost o garanţie a Unirii de la 1859.
Pentru a depăși cât mai repede momente de nesiguranță politică statală, I. C. Brătianu, reprezentantul statului român, a urmat exemplul grecesc și a propus aducerea unui principe străin. Din precauție, planul a fost păstrat secret, până ce noul domn a fost adus în țară, cu sprijinul Franței, simpatizantă a unui stat unitar român.
Carol, care avea atunci 27 de ani, a acceptat propunerea de a ocupa tronul României, fără nici o garanție de la marile puteri, în afară de Franța lui Napoleon al III-lea.
Familia Regală a României a fost întemeiată de Carol de Hohenzollern-Sigmaringen
Începea astfel o nouă etapă în Istoria României, cea a monarhiei sau a Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, care va dura până după cel de-al Doilea Război Mondial şi instaurarea Republicii Populare sub comunişti (1947). Pe 10 mai 1881 se face încoronarea, într-o ceremonie fastuoasă, la care a fost prezentă toată clasa politică românească, Carol și Elisabeta devenind regele, respectiv regina României. Anterior el fusese Principe al României (1866-1881).
Din primele zile de domnie, principele Carol (1866-1914) a întâmpinat multe dificultăţi în acomodarea sa la viaţa din România. În perioada respectivă au existat luptele politice dintre liberali şi conservatori și manifestații antimonarhice şi republicane.
Primul nostru rege a avut și două tentative de abdicare. Punctul culminant va fi atins în anul 1914, când Consiliul de Coroană reunit la Sinaia declara neutralitatea României. Bătrânul rege dorea respectarea alianţei cu Puterile Centrale, dar politicienii români în frunte cu Ion C. Brătianu, erau simpatizanţii Antantei. Carol era hotărât să renunţe la tron deoarece considera că onorea şi demnitatea lui a fost pătate de nerespectarea tratatului încheiat în 1883. Monarhul nu a mai apucat să cunoască deznodământul războiului, deoarece se stingea din viaţă după două luni de zile, la vârsta de 75 de ani, pe 27 septembrie 1914.
Cel mai tânăr rege al României
Familia Regală își va urmări scopul cu ajutorul lui Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, care devine rege al României, în 1914. Ferdinand I decide în vara lui 1916 ca România să intre în război alături de Antanta, declarând război Austro-Ungariei. Din acest motiv a fost exclus din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul german Wilhelm al-II-lea. Pe 4 ianuarie 1926, în urma plecării Principelui Carol cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris, și a scrisorii acestuia de renunțare pentru a treia oară la tron, Parlamentul Romaniei convocat de Regele Ferdinand îl proclamă pe Mihai moștenitor al tronului României. Un an mai târziu, Regele Ferdinand moare, după numai 13 ani de domnie. Mihai devine pentru prima dată Rege, sub oblăduirea Regentei formate din Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae al României, fratele lui Carol, și George Buzdugan.
Carol al II-lea s-a întors în 1930 în România, detronându-și propriul fiu. Domnia lui a fost marcată la început de efectele marii crize economice și financiare. Anul 1940 a consemnat fărâmițarea României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS. Reorientarea politicii externe a României către Germania nazistă nu a putut salva regimul lui Carol, care a fost obligat să abdice de către generalul Ion Antonescu, proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea țării cu un tren special încărcat cu averi. S-a căsătorit în cele din urmă cu Elena Lupescu, și a murit în exil, potrivit Historia.ro.
Familia Regală a fost alungată de comuniști în 1947
Pe 6 septembrie 1940, tânărul de 19 ani Mihai I devenea pentru a doua oară rege al României. Urma o perioadă grea pentru Familia Regală. Sub conducerea autoritară a lui Ion Antonescu, regele nu a avut nicio putere de decizie şi a fost mereu sub supraveghere. Lovitura de stat de la 23 august 1944, Mihai I îl demitea şi aresta pe Antonescu, iar România declara război Puterilor Axei şi se punea de partea Aliaţilor. Ascensiunea comunismului se va finaliza prin proclamarea Republicii Populare, la 30 decembrie 1947, ziua în care Mihai I semna decretul de abdicare care punea capăt monarhiei constituţionale din România.
În ianuarie 1948 a plecat în exil, s-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma și s-au stabilit după mai multe peregrinări la Versoix, în Elveția. În martie 2016 a fost anunțată îmbolnăvirea lui de cancer și retragerea din viața publică. Pe 5 decembrie 2017, fostul suveran s-a stins din viață în urma unei suferințe îndelungate (leucemie și cancer de piele), în locuința particulară din Aubonne, Elveția. Familia Regală a României a hotărât ca Regele Mihai să fie înmormântat pe 16 decembrie 2017, în noua catedrală arhiepiscopală și regală din Curtea de Argeș, alături de regina Ana, care fusese înmormântată tot aici pe 13 august 2016.
