Roxana
Mihai Sora, filosoful şi eseistul român, a încetat din viaţă, sâmbătă, 25 februarie 2023, la vârsta de 106 ani. El s-a născut pe 7 noiembrie 1916, la Ianova, Remetea Mare, Timiș, pe atunci în imperiul Austro-Ungar.
A fost unul dintre oponenții vocali ai modificărilor făcute de puterea PSD de la acea vreme legilor justiției, care au dus la protestele din 2017–2018.
A supravieţuit cutremurului din 1977
De-a lungul vieţii sale, Mihai Şora a trecut prin mai multe cumpene. Una dintre ele a fost cutremurul din 1977. Văduva Luiza Palanciuc a dezvăluit câteva detalii despre cum a scăpat Mihai Șora la cutremurul din 1977. Aceasta a scris că filosoful fusese invitat de un prieten la o petrecere, dar a refuzat să meargă pentru că acolo era și o persoană pe care nu prea o plăcea.
„În 3 martie ’77, ai primit un telefon de la Milo Petroveanu… Ca un făcut, ai răspuns chiar tu (care, se știe, nu ești „telefonist“, cum obișnuiești să spui, nu-ți plac defel conversațiile în care nu vezi privirea interlocutorului); de obicei, răspundea Mariana.
Iar Milo v-a invitat pe amândoi la o petrecere pe care urma să o dea, împreună cu Veronica, a doua zi. „Și cine mai vine?“, ai întrebat. „Păi mai vin Anatol și Clara, Gafița…“ În clipa ceea, în mintea ta s-a rupt filmul: Gafița, alunecosul domn turnător, care-ți stătea pe cap la Editură.
„Nu te supăra, Milo, dar îl văd toată ziua, nu vreau să-l mai văd și la tine…“. Și nu v-ați dus. Și așa ați scăpat”, a scris Luiza Palanciu.
Mihai Șora i-a plâns pe turci
Mihai Șora a apucat, înainte să moară, să vorbească despre cutremurul teribil care s-a produs în Turcia, la începutul lunii februarie. Peste 500 de persoane și-au pierdut viețile, iar autoritățile se tem că bilanțul ar putea să crească dramatic în următoarele ore.
”Teribil cutremurul din Turcia… Numai gândul că sute de oameni au pierit sub dărâmături – una dintre cele mai înfiorătoare morți, că alte sute ori mii încă se zbat între viață și moarte, caută cu disperare o gură de aer sub moloz, își simt oasele sfărâmate și nu mai au forță, după atâtea ore de așteptare încordată, să strige după ajutor, gândul că părinții își plâng copiii, urletul sirenelor pe străzi, burnița, fumul, praful și pulberea ridicându-se dintre ziduri, umbrele și chipurile supraviețuitorilor… – toate ți se fixează pe creier, te apasă și te năucesc.
Suntem atât de fragili, vulnerabili… Cu știința noastră de carte, cu tehnologiile, ingineria sofisticată, și tot nu putem evita asemenea nenorociri. Scoarța aceasta pe care ne înghesuim se scutură din timp în timp, ca și când ar vrea să scape de noi”, a scris filosoful pe Facebook.
