Toți proprietarii de imobile din România sunt obligați să plătească anual impozitul pe clădiri. Acesta se stabilește în funcție de tipul imobilului — locuință sau spațiu comercial — și de natura proprietarului, persoană fizică sau juridică. De la 1 ianuarie 2026, regulile de calcul se modifică semnificativ, iar proprietarii trebuie să fie atenți la noile prevederi fiscale.
Cum se calculează impozitul pe clădiri în prezent
Potrivit platformei Eximo, impozitul se determină prin aplicarea unei cote stabilite de consiliul local, cuprinsă între 0,08% și 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cotele diferă de la o localitate la alta, în funcție de hotărârile autorităților locale.
Formula de calcul este simplă:
Impozit anual = valoare impozabilă × cotă de impozit.
Valoarea impozabilă se calculează în funcție de suprafața construită și de costul standard pe metru pătrat, care se ajustează în funcție de mai mulți factori, precum vechimea construcției, zona orașului și rangul localității.
Cum se stabilește valoarea impozabilă a clădirii
Valoarea de bază se calculează pornind de la costul unitar pe metru pătrat, stabilit prin Codul Fiscal. Pentru o clădire din beton cu toate utilitățile, valoarea impozabilă standard este în jur de 1.490 lei/mp.
Această valoare este apoi modificată prin aplicarea unor coeficienți de zonă, în funcție de poziționarea imobilului:
-
Zona A (ultracentrală) – coeficient până la 2,5;
-
Zona B (centrală) – coeficient între 1,9 și 2,3;
-
Zona C (semicentrală) – coeficient între 1,4 și 1,8;
-
Zona D (periferică) – coeficient sub 1,4.
De asemenea, rangul localității (municipiu, oraș sau comună) influențează nivelul final al impozitului.
Un alt factor important este vechimea clădirii. Proprietarii beneficiază de reduceri în funcție de anul construcției:
-
clădiri mai vechi de 100 de ani – reducere 50%;
-
clădiri între 50 și 100 de ani – reducere 30%;
-
clădiri între 30 și 50 de ani – reducere 10%;
-
clădiri mai noi de 30 de ani – fără reducere.
Exemple de calcul al impozitului pentru persoane fizice
Exemplul 1 – Casă veche, cu reducere:
O locuință din cărămidă, cu toate utilitățile, de 120 mp, situată într-un oraș de rang II, zona B, construită în 1970 (vechime peste 50 de ani):
-
Valoare de bază: 120 mp × 1.490 lei/mp = 178.800 lei;
-
Coeficient zonă: 2,3 → 178.800 × 2,3 = 411.240 lei;
-
Reducere de vechime 30% → 411.240 × 70% = 288.000 lei;
-
Cotă de impozit 0,1% → 288.000 × 0,1% = 288 lei/an.
Exemplul 2 – Apartament nou, fără reducere:
Un apartament de 60 mp, într-un bloc din 2015, situat în București, zona C:
-
Valoare de bază: 60 mp × 1.492 lei/mp = 89.520 lei;
-
Coeficient zonă: 2,2 → 89.520 × 2,2 = 196.944 lei;
-
Cotă de impozit 0,1% → 196.944 × 0,1% = 197 lei/an.
Codul Fiscal stabilește cote diferite pentru proprietarii persoane fizice și juridice.
Pentru clădirile rezidențiale, cotele sunt între 0,08% și 0,2%, indiferent de tipul proprietarului. În schimb, pentru clădirile nerezidențiale (spații comerciale, birouri), cotele pot ajunge până la 1,3%, iar pentru firmele care nu și-au reevaluat proprietățile în ultimii cinci ani, impozitul poate urca la 5%.
Exemplu:
Un spațiu comercial evaluat la 500.000 lei:
-
Persoană fizică – 0,2% = 1.000 lei/an;
-
Persoană juridică – 1,3% = 6.500 lei/an;
-
Persoană juridică fără reevaluare – 5% = 25.000 lei/an.
Cazul locuințelor folosite și ca sediu de firmă
Dacă o locuință este utilizată parțial pentru activități economice, impozitul se împarte în două:
-
partea folosită pentru locuit → impozit rezidențial;
-
partea folosită în scop comercial → impozit nerezidențial.
În situația în care la adresa respectivă este declarat doar sediul social, fără activitate economică efectivă, impozitul rămâne cel rezidențial.
Dacă proprietarul nu declară utilizarea mixtă, primăria poate aplica o cotă forfetară de 0,3% asupra întregii valori, ceea ce duce la un impozit semnificativ mai mare.
Ce se schimbă din 2026: noi reguli pentru utilizarea clădirilor
De la 1 ianuarie 2026, intră în vigoare o nouă lege care modifică modul de stabilire a impozitelor pentru clădirile cu utilizare mixtă. Conceptul actual de „clădire cu destinație mixtă” va fi eliminat.
Noua regulă prevede că impozitul se va calcula în funcție de destinația predominantă a imobilului:
-
dacă peste 50% din suprafață este folosită pentru locuit, clădirea va fi impozitată ca rezidențială;
-
dacă mai mult de jumătate este utilizată comercial, întreaga clădire va fi impozitată ca nerezidențială.
Totodată, se majorează cotele minime de impozitare:
-
pentru clădirile rezidențiale → de la 0,08% la 0,1%;
-
pentru clădirile nerezidențiale → de la 0,2% la 0,5%.
În plus, dacă proprietarul nu declară scopul utilizării imobilului, primăria va aplica automat cota pentru clădiri nerezidențiale, adică cea mai mare.