Georgescu Dragos
Un cutremur cu magnitudinea de 3 grade pe scara Richter a avut loc joi dimineață în România, potrivit datelor transmise de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP). Seismul s-a produs la ora 09:09, în binecunoscuta zonă seismică Vrancea-Buzău, una dintre cele mai active din regiune, fiind localizat la o adâncime de 111,1 kilometri. Potrivit specialiștilor, adâncimea mare explică faptul că seismul nu a fost resimțit semnificativ la suprafață, deși a avut loc într-o regiune cu activitate tectonică intensă.
Cutremur joi în România. Unde s-a resimțit seismul
Cutremurul s-a produs în apropierea mai multor orașe importante, fiind localizat la 48 de kilometri nord-vest de Buzău, 64 de kilometri sud-vest de Focșani, 66 de kilometri nord-est de Ploiești, 66 de kilometri sud-est de Sfântu Gheorghe și 67 de kilometri est de Brașov. Distanțele arată că epicentrul a fost situat într-o zonă de intersecție a unor plăci tectonice profunde, acolo unde se produc, de regulă, cele mai multe mișcări telurice din România. De asemenea, cutremurul s-a situat la aproximativ 97 de kilometri nord-est de Târgoviște, ceea ce a permis specialiștilor să contureze exact poziția epicentrului.
Deși magnitudinea de 3 grade este una modestă, anunțul Institutului rămâne important, deoarece activitatea seismică din zona Vrancea este monitorizată constant. Vrancea, alături de Buzău, reprezintă zona cu cea mai mare frecvență a cutremurelor intermediare din Europa de Est, iar orice mișcare tectonică — indiferent de intensitate — este inclusă în seriile de date folosite pentru analizarea riscurilor viitoare.
Cutremurele vrâncene cu magnitudine redusă nu sunt neobișnuite, ci reprezintă activitatea de fond a zonei. Specialiștii explică de ani buni că aceste mișcări regulate sunt firești pentru o regiune aflată într-un continuu proces de reechilibrare tectonică. Totuși, publicul rămâne foarte atent la astfel de anunțuri, în special din cauza cutremurelor puternice care au marcat istoria țării.
În 2025, România a înregistrat două cutremure considerate semnificative din punct de vedere statistic, ambele cu magnitudinea de 4,4 grade pe scara Richter. Primul a avut loc pe 13 februarie, în județul Buzău, iar al doilea pe 11 mai, în județul Vrancea. Ambele evenimente au fost resimțite pe arii extinse, deși nu au provocat pagube. Cutremurele de acest tip sunt considerate „mici spre moderate” și fac parte din activitatea normală a unui an seismologic în România.
În luna octombrie a aceluiași an, în România au avut loc 31 de cutremure, cu magnitudini cuprinse între 2 și 4,2 grade. Distribuția lor a fost una obișnuită pentru perioada de toamnă, când, potrivit statisticilor INCDFP, activitatea seismică are adesea o ușoară intensificare. Majoritatea acestor seisme s-au produs tot în zona Vrancea, dar au existat și câteva cutremure izolate în Banat, Oltenia sau Dobrogea, regiuni în care activitatea tectonică este mult mai redusă.
Un reper important pentru înțelegerea contextului seismologic îl reprezintă cutremurul din anul precedent, de magnitudine 5,4 grade, produs pe 16 septembrie în județul Buzău. Acesta a fost cel mai puternic seism din anul respectiv și a fost resimțit în mai multe orașe, inclusiv în București. Deși nu a provocat pagube materiale mari, el a reamintit publicului că zona Vrancea poate genera oricând seisme cu magnitudine considerabilă. Cutremurele de această intensitate, de peste 5 grade, sunt rare, dar atunci când au loc, devin relevante în analiza pe termen lung a riscului seismic.
Specialiștii explică faptul că zona Vrancea este responsabilă pentru majoritatea cutremurelor majore din România. Este una dintre puținele regiuni din lume unde se produc cutremure intermediare, la adâncimi de peste 100 de kilometri, generate de coliziunea complexă a plăcilor tectonice din regiune. Aceste cutremure intermediare au o capacitate mai mare de propagare a energiei și pot fi resimțite în zone foarte îndepărtate. Din acest motiv, monitorizarea continuă a activității seismice este esențială.
Cutremurul de joi dimineață, deși slab, este încă un element în statistica anuală. Magnitudinea de 3 grade se încadrează în categoria seismelor „minore”, care, de regulă, nu sunt percepute de populație sau sunt simțite doar sub forma unor vibrații ușoare. Totuși, adâncimea de 111 kilometri este una caracteristică seismelor vrâncene care pot avea efecte la distanță, motiv pentru care astfel de evenimente sunt analizate cu atenție de seismologi.
Un alt aspect important legat de activitatea seismică din România este ritmul constant în care apar cutremurele de intensitate mică sau medie. Acestea nu sunt considerate periculoase, însă oferă informații valoroase experților. Fiecare cutremur, indiferent de magnitudine, spune ceva despre starea de tensiune din interiorul scoarței terestre și despre modul în care energia este eliberată.
Seismologii monitorizează atent distribuția acestor mișcări, deoarece frecvența, adâncimea și magnitudinea lor pot semnala modificări în comportamentul zonei. Pe baza acestor date sunt construite modele care permit estimări asupra riscurilor viitoare. Deși cutremurele nu pot fi prezise cu exactitate, analiza statistică ajută la înțelegerea fenomenului.
România are un istoric relevant în ceea ce privește seismele puternice. Cutremure precum cele din 1940, 1977, 1986 sau 1990 au pus bazele cercetărilor moderne în Vrancea. De atunci, sistemul de monitorizare a fost modernizat și extins. INCDFP dispune, astăzi, de o rețea de stații avansate, care transmit date în timp real. Aceste informații permit generarea de rapoarte rapide, precum cel care a anunțat cutremurul de 3 grade produs joi dimineață.
