Redactia
În urmă cu 108 ani, pe 14 aprilie, vasul Titanic s-a scufundat în Oceanul Atlantic după ce a lovit un aisberg. În urma evenimentului, 1.500 de pasageri și-au pierdut viața. Chiar și acum, specialiștii continuă să investigheze ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, iar recent au găsit o nouă ipoteză.
De ce s-a scufundat, de fapt, Titanicul. Specialiștii lansează o nouă ipoteză
În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, Titanicul s-a scufundat în Oceanul Atlantic, în timpul primului său voiaj. Aproximativ 1.500 de persoane și-au pierdut viața în acea noaptea, după ce vasul Titanic a lovit un aisberg. După 108 ani de la tragedie, specialiștii lanseazî o nouă ipoteză. Conform celor de la publicația Societății Regale de Meteorologie din Marea Britanie, o furtună solară sau geomagnetică ar fi motivul principal al scufundării Titanicului. Se pare că aceasta ar fi împiedicat buna funcționare a instrumentelor de navigație ale vasului de croazieră.
Ascultând mărturiile supraviețuitorilor, cercetătorii sunt de părere că în acea noapte cerul era luminat de alveola boreală, iar acest fenomen are capacitatea de a interfera cu instrumentele magnetice și de telecomunicații. Așadar, ciocnirea vasului cu aisbergul nu a putut fi evitată, deoarece mijloacele de navigație și de comunicare, inclusiv busolele, au fost perturbate de alveola boreală. Mai mult, tot din această cauză, multe dintre mesajele trimise pentru ajutor nu au ajuns la destinație.
O altă ipoteză a scufundării Titanicului
De asemenea, în documentarul”Titanic: The New Evidence”, jurnaliștii și istoricul Senan Moloney a declarat că ciocnirea navei cu un aisberg nu ar fi fost cauza scufundării Titanicului, ci un incendiu.
Catastrofa maritimă a inspirat de multe ori povești ecranizate, până la filmul celebru regizat de James Cameron, Titanic, lansat în 1997. Istoricul Senan Moloney este de părere că petele negre, mari de aproximativ 10 metri care se pot observa în fotografie, la dreapata carenei, indică faptul că s-a produs un incendiu la unul dintre rezervoarele cu carburant situat în buncărul navei. Astfel, ipoteza ar fi că focul ar fi avut loc înainte de a lansa vasul la apă, iar pentru Senan această faptă explică rapiditatea cu care vaporul s-a scufundat, în momentul în care s-a izbit de aisberg.
„Acest naufragiu nu este doar istoria unei coliziuni între un aisberg şi un pachebot. Este un cumul de factori extraordinari care au permis catastrofa: focul, gheaţa şi o neglijenţă criminală”, concluzionând că „acest incendiu era cunoscut de echipaj, care a decis să-l ignore. Titanicul nu ar fi trebuit să fie lansat la apă niciodată„, a mărturisit istoricul.
