De ce se oferă pomeni în ziua Moșilor de toamnă? Rugăciunea pe care trebuie să o spui în această zi

În prima sâmbătă din luna noiembrie sunt comemorați cei plecați dintre noi. Moșii de toamnă au o semnificație pentru fiecare creștin ortodox. Iată de ce este atât de important ca persoanele decedate să fie comemorate în această zi.

Citește și

Vineri, 13 noiembrie, se rupe blestemul! Zodiile care scapă de ghinion după ce Mercur și...

De ce este importantă pomenirea morților în ziua Moșilor de toamnă

Sâmbăta, 5 noiembrie 2022, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Aceasta sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea de Moșii de toamnă. Conform tradiției, creștinii merg la biserică având vin, colivă, pachete pentru cei sărmani. Acestea vor fi binecuvântate de către preot, iar apoi distribuite celor nevoiași.

Moșii de toamnă reprezintă o sărbătoare dedicată celor trecuți în neființă. Conform creștinismului, moartea nu reprezintă o etapă finală, ci doar trecerea de la o formă de existență la alta. De aceea, nu este folosit termenul de mort, ci de „adormit”. Așadar, pomenirea celor dragi este considerată o datorie pe care fiecare creștin trebuie să o îndeplinească pentru a-i ajuta pe cei dragi decedați să-și găsească liniștea, rugându-se pentru sufletele lor.

Pentru noi, cei care suntem aici, cei care au plecat sunt totdeauna în dragostea noastră. Ei sunt pentru început durere, pentru totdeauna sunt un dor, dar Mântuitorul ne spune că ne vom întâlni cu ei. Ei, bine, până la această întâlnire, noi ne putem întâlni cu cei care au plecat, în rugăciune. Ne întâlnim în Hristos”, spune părintele Mircea Stoleriu de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”.

Rugăciune pentru sufletele celor care au plecat dintre noi

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”