Miruna
România se află în pragul unei decizii cu impact major pentru sistemul de justiție și pentru întregul echilibru bugetar al statului. Curtea Constituțională a României (CCR) urmează să hotărască mâine, 28 decembrie, soarta legii care modifică regimul pensiilor de serviciu ale magistraților, una dintre cele mai controversate categorii de pensii speciale din România. Verdictul este așteptat cu interes atât de magistrați, cât și de reprezentanții Guvernului și ai Parlamentului, pentru că legea prevede schimbări ample: de la vârsta de pensionare până la modul de calcul al pensiei, plus o perioadă de tranziție extinsă.
Verdictul de pe 28 decembrie este așteptat cu emoție și poate provoca reacții puternice
Sesizarea care a ajuns pe masa CCR a fost trimisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a contestat constituționalitatea Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu. Înalta Curte susține că actul normativ ar afecta independența justiției și ar duce, practic, la „eliminarea de facto” a pensiei de serviciu pentru magistrați. Semnalul dat de instanța supremă este cu atât mai puternic cu cât contestația a fost adoptată în unanimitate, în condițiile în care 102 judecători din 102 prezenți au votat pentru sesizarea CCR.
În centrul disputei se află reformarea unui sistem considerat de o parte a societății drept privilegiat, dar văzut de magistrați ca un element esențial pentru stabilitatea profesiei și protecția independenței justiției. De aceea, decizia CCR nu este doar despre cifre, procente sau vârste. Este despre felul în care statul român reușește să găsească un echilibru între cerințele de reformă și standardele constituționale și europene invocate de instanța supremă.
Înalta Curte contestă legea și acuză încălcarea independenței justiției
Contestația depusă de Înalta Curte vine după ce premierul Ilie Bolojan și-a asumat răspunderea în Parlament pentru a doua formă a legii privind pensiile de serviciu. În documentul transmis CCR, instanța supremă susține că noile prevederi ar încălca principii fundamentale și ar afecta direct statutul magistraților.
Argumentul central este că legea încalcă independența justiției, pentru că modifică radical condițiile de pensionare și reduce semnificativ pensia de serviciu, transformând-o într-un beneficiu aproape inaccesibil pentru o mare parte dintre cei care ar urma să iasă la pensie în următorii ani. În plus, Înalta Curte susține că legea ar contraveni unor standarde europene, invocând jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului, care au subliniat de-a lungul timpului importanța stabilității statutului magistraților și a garanțiilor care îi protejează de presiuni.
Adoptarea în unanimitate a sesizării este un element important, pentru că arată că poziția instanței nu este una izolată sau minoritară, ci exprimă o viziune comună asupra efectelor pe care legea le-ar avea asupra sistemului. În acest context, CCR este chemată să decidă dacă reforma pensiilor speciale în forma propusă respectă Constituția sau dacă depășește limitele permise.
Ce schimbări aduce legea: plafon, vechime mai mare și pensionare la 65 de ani
Legea contestată de Înalta Curte prevede schimbări radicale în ceea ce privește vârsta de pensionare, vechimea în muncă și cuantumul pensiei de serviciu pentru magistrați. Până acum, pensia de serviciu a magistraților reprezintă 80% din ultimul salariu brut, iar vârsta efectivă de pensionare a fost, în multe situații, în jurul pragului de 48–50 de ani.
Noile prevederi urmăresc să crească treptat vârsta de pensionare până la 65 de ani, considerată în prezent vârsta standard de pensionare în România. În același timp, vechimea în muncă ar urma să crească de la 25 de ani la 35 de ani, ceea ce ar face mult mai dificil pentru magistrați să iasă din activitate la vârste foarte tinere.
În ceea ce privește cuantumul pensiei, legea stabilește că aceasta ar urma să fie 55% din media indemnizațiilor brute din ultimii cinci ani, cu un plafon maxim de 70% din ultima indemnizație netă. Practic, chiar dacă media brută din ultimii ani ar fi ridicată, pensia nu ar putea depăși 70% din ultimul salariu net. Totodată, în forma discutată public, se menționează și stabilirea pensiei la maximum 70% din ultimul salariu net, ceea ce ar însemna o reducere față de sistemul actual.
Aceste schimbări au fost interpretate diferit. Susținătorii reformei spun că ele aduc echitate și reduc diferențele dintre pensionările timpurii și pensionarea standard. Criticii, în schimb, afirmă că un astfel de sistem va afecta atractivitatea profesiei și ar putea duce la un exod al magistraților, într-un moment în care România se confruntă deja cu deficit de personal în instanțe și parchete.
CCR a amânat decizia în decembrie: verdictul de mâine poate schimba tot
Curtea Constituțională a dezbătut sesizarea Înaltei Curți în data de 10 decembrie, însă atunci a decis să amâne pronunțarea pentru 28 decembrie. Amânarea a fost interpretată de mulți ca un semn al complexității cazului și al mizei uriașe pe care această decizie o are pentru sistemul de justiție, dar și pentru statul român.
În cazul în care CCR va admite sesizarea și va declara legea neconstituțională, reforma pensiilor de serviciu ale magistraților ar putea fi blocată sau ar trebui rescrisă într-o formă care să respecte principiile invocate. Dacă însă CCR respinge contestația, legea va merge mai departe, iar schimbările vor începe să se aplice etapizat, începând cu 1 ianuarie 2026, pe o perioadă de tranziție extinsă.
Un element important al legii este chiar perioada de tranziție: aceasta a fost crescută de la 10 ani la 15 ani, începând cu 1 ianuarie 2026. Pe parcursul acestor 15 ani, vârsta de pensionare ar urma să crească gradual cu câte un an, până când în 2042 ar ajunge la pragul de 65 de ani.
Decizia CCR de mâine poate avea un impact major asupra modului în care statul român gestionează reforma pensiilor speciale, un subiect sensibil și disputat de ani de zile. De asemenea, verdictul poate influența și relația României cu instituțiile europene, care cer reforme și predictibilitate, dar și respectarea principiilor privind independența justiției.
