Loredana Ionescu
Cu doar câteva săptămâni înainte de a fi găsită fără viață în camera de gardă a Spitalului Județean de Urgență Buzău, doctorița Ștefania Szabo, director medical al unității, vorbea public despre presiunea uriașă pe care o resimt cadrele medicale din România. Într-un interviu acordat unei televiziuni locale, chirurgul buzoian avertiza că volumul de muncă din spitale a devenit de nesuportat și că sistemul îi epuizează pe medici.
Directoarea Spitalului Județean de Urgență Buzău, în vârstă de 38 de ani, a fost descoperită fără suflare marți dimineață, la doar două ore înainte de finalul gărzii. Un angajat al secției Chirurgie a fost cel care a alertat personalul, după ce a observat că alarma telefonului medicului continua să sune, fără ca aceasta să răspundă. Colegii săi au declarat că Ștefania Szabo era extrem de devotată meseriei, dar și foarte solicitata din cauza funcției de conducere și a numărului mare de gărzi. Mulți dintre cei care au lucrat cu ea sunt convinși că epuizarea a fost factorul decisiv care i-a grăbit sfârșitul.
Doctorița Ștefania Szabo, strigăt de ajutor cu o lună înainte de tragedie
În urmă cu aproximativ o lună, într-o emisiune TV, Ștefania Szabo trăgea un semnal de alarmă privind suprasolicitarea medicilor și lipsa recunoașterii muncii lor. Declarațiile sale, reluate acum de colegi și apropiați, capătă o semnificație cutremurătoare în contextul tragediei.
„Eu în gardă muncesc, și muncesc suplimentar față de orele de program. Dar munca este aceeași, dacă nu mai grea, pentru că în gardă ai urgențe de rezolvat. La program ai pacienții programați, vorbesc din punctul de vedere al chirurgului care operează. În gardă vin urgențele, munca și volumul de muncă este mai mare după orele de program decât în timpul programului, când suntem și toți acolo, când ne mai putem împărți munca. Așa sunt eu și colegul meu din linia a doua, tragem amândoi. E aceeași muncă, de aia nu înțeleg de ce să nu beneficiem de vechime conform muncii. E muncă, nu stăm”, spunea atunci Ștefania Szabo într-o emisiune TV.
Cuvintele sale reflectau o realitate cunoscută în rândul cadrelor medicale: gărzi solicitante, lipsa personalului suficient și o birocrație copleșitoare, toate contribuind la uzura psihică și fizică a medicilor.
„La un moment dat ajungi la un nivel în care nu mai poți”
Tot atunci, medicul buzoian vorbea deschis despre limitele rezistenței umane. Cu o sinceritate dezarmantă, recunoștea că presiunea constantă duce la epuizare, chiar și în cazul celor mai dedicați profesioniști.
„Este un volum foarte mare de muncă. La un moment dat ajungi la un nivel în care nu mai poți. (…) Și medicii sunt oameni. La un moment dat nu mai poți. Ai momente când nu mai poți. Dacă pacienții ar înțelege că anumite patologii pot fi tratate prin medicul de familie, prin ambulatorii de specialitate și nu ar mai veni să încarce UPU, într-adevăr, poate că am resimți altfel lucrurile și am reuși să tratăm urgențele”, mai spunea aceasta.
Declarația ei avea scopul de a atrage atenția asupra suprasolicitării secțiilor de urgență, unde medicii sunt nevoiți să facă față unui flux uriaș de pacienți, mulți dintre ei care nu reprezintă cazuri critice.
Moartea Ștefaniei Szabo a produs un val de emoție în comunitatea medicală. Zeci de mesaje de condoleanțe au fost postate de colegi, foști pacienți și prieteni, care i-au descris profesionalismul, blândețea și devotamentul.
Mulți dintre ei spun că tragedia ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru autorități, care să înțeleagă că sănătatea celor care ne tratează este la fel de importantă ca a pacienților.
Sursa foto: Arhivă
