Georgescu Dragos
Vasile Ciora, dansatorul emblematic al Ansamblului „Doina Gorjului”, a încetat din viață. A lăsat în urmă peste două decenii de carieră artistică, în care a promovat dansul popular românesc și spiritul gorjenesc. Pasiunea sa pentru scenă a început încă din copilărie. A fost mentor pentru tineri și model de dăruire. Viața lui a fost o poveste scrisă în pași de dans.
Doliu în lumea artistică din România. A murit unul dintre cei mai cunoscuți dansatori din țară
Vasile Ciora a intrat în lumea artei la o vârstă fragedă. Avea doar 13 ani când a urcat prima oară pe scenă. Momentul a fost decisiv. Scena i-a devenit repede refugiu, templu și destin. Acolo și-a găsit rostul.
A urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Târgu Jiu, acolo unde a fost remarcat de profesori și coordonatori. Talentul său era evident. Cu un pas precis, dar și cu o inimă mare, Vasile a atras atenția tuturor. În scurt timp, a devenit parte din marea familie artistică a județului Gorj.
Pentru el, dansul popular nu era doar o formă de expresie. Era o continuitate a spiritului românesc. O prelungire a identității. O formă de a spune lumii cine suntem, fără cuvinte.
După doar câțiva ani de pregătire, Vasile Ciora a fost acceptat în Ansamblul Artistic „Doina Gorjului”. Aici a dansat timp de peste 20 de ani. A fost mai mult decât un simplu dansator. A fost un ambasador al culturii populare.
Sub îndrumarea lui Liviu Dafinescu, fostul director al ansamblului, Vasile a crescut ca artist. A fost sprijinit, încurajat și învățat cum să transforme dansul în artă autentică. Împreună, au dus mai departe tradițiile Gorjului, păstrând vie esența lor.
Pe scenă, Vasile nu interpreta pași, ci transmitea emoții. Fiecare mișcare avea o poveste. Fiecare joc popular era spus cu suflet. Spectatorii îl aplaudau nu doar pentru tehnică, ci pentru vibrația sinceră pe care o transmitea.
Dansul lui nu era rigid. Era fluid, curat, puternic și cald, exact ca spiritul locurilor din care venea. Era dansul unui om care știa să iubească folclorul, nu doar să îl execute.
A format multe generații de tineri
Vasile Ciora nu a fost doar artist. A fost și mentor. Și-a dedicat anii de maturitate formării tinerilor dansatori. A lucrat cu răbdare, cu blândețe și, mai ales, cu pasiune. Și-a dorit ca dansul să nu moară odată cu generația sa.
Mulți dintre cei care azi evoluează pe scenă cu mândrie îl au ca reper. L-au avut ca profesor sau coleg. A fost omul care, în loc să se laude cu realizările proprii, le-a împărțit. Le-a transmis mai departe, așa cum țăranul transmite pământul fiului său.
Pentru el, dansul era o formă de educație. Într-o lume în care tinerii se rup de rădăcini, Vasile Ciora a fost firul care îi lega de tradiții. Le arăta că pot fi moderni, dar fără să-și uite obârșia.
A repetat cu ei. A greșit cu ei. A râs cu ei. Și i-a condus, pas cu pas, spre performanță. Nu cu autoritate, ci cu iubire și respect.
Anii petrecuți în Ansamblul „Doina Gorjului” nu au fost legați doar de spectacole locale. Vasile Ciora a dus tradiția gorjenească în toată țara și peste hotare. A participat la turnee internaționale, unde publicul străin a fost fermecat de frumusețea dansurilor populare românești.
Dansul era viața lui
Pentru el, fiecare deplasare era o misiune. Reprezenta un județ, o țară, o cultură. Cu fiecare dans, spunea o poveste despre satul românesc, despre bucurie, muncă, iubire și dor.
Publicul îl aplauda, dar pentru el, aplauzele nu erau scopul. Voia să transmită. Să miște suflete. Și a reușit. Mii de oameni din alte colțuri ale lumii au descoperit o părticică din România prin pașii săi de dans.
Vasile Ciora a trecut în neființă, dar moștenirea sa rămâne vie. A lăsat în urmă nu doar spectacole înregistrate, ci amintiri vii în inimile celor care l-au cunoscut. Prieteni, colegi, elevi și spectatori – toți vorbesc despre el cu emoție.
Nu a fost o celebritate cu lumini pe scenă. A fost un om al scenei, cu lumină în suflet. A trăit simplu, dar a simțit profund. A dăruit tot ce avea mai frumos – bucuria dansului.
Moartea sa ne aduce aminte de ceva important: tradiția trăiește doar dacă e transmisă. Iar Vasile a fost un punte între generații. Ne-a învățat că identitatea se păstrează prin gesturi, prin costume, prin pași, prin emoție.
Ne-a învățat că dansul popular nu este doar un spectacol de duminică. Este o formă de a fi. O mărturisire fără cuvinte.
Într-o lume în care vedetele apar și dispar de la o zi la alta, Vasile Ciora a rămas constant. A fost prezent acolo unde alții nu mai vin: în cămine culturale, în festivaluri locale, în repetiții obositoare, dar sincere.
Nu s-a vândut. Nu a urmărit faima. A iubit ceea ce face. Iar această iubire se vedea în fiecare apariție a sa pe scenă.
Astăzi, numele său rămâne scris nu doar în arhivele ansamblului, ci în inimile celor care au aplaudat cu lacrimi în ochi dansul său. În pașii tinerilor care urcă acum pe scenă cu speranță. În cântecele bătrânești care vor continua să vibreze pe pământul Gorjului.
Vasile Ciora nu mai este, dar povestea lui merge mai departe. Prin noi. Prin voi. Prin fiecare băiat care învață primul pas de sârbă. Prin fiecare fată care își pune cu mândrie costumul popular.
