Ana Sasu
Astăzi, ne luăm rămas bun de la una dintre cele mai emblematice figuri ale gimnasticii românești, Sonia Iovan. Plecarea sa din această lume lasă un gol imens în inimile celor care au iubit și admirat sportul pe care l-a practicat cu o dăruire ieșită din comun. Sonia Iovan a fost mai mult decât o simplă gimnastă, a fost o pionieră și o sursă de inspirație pentru generații întregi de tineri sportivi.
Doliu în lumea sportului
Sonia Iovan și-a început călătoria în lumea gimnasticii artistice în orașul său natal, Cluj, unde a descoperit pasiunea pentru acest sport în cadrul Clubului Știința din București. Sub îndrumarea atentă a profesorilor Nicolae Băiasu și Iosif Hindi, Sonia a început să-și construiască temelia unei cariere care avea să o ducă pe cele mai înalte culmi ale sportului mondial. De la antrenamentele din Cluj la competițiile internaționale, călătoria sa a fost una presărată cu realizări și sacrificii.
Triumful olimpic
Sonia Iovan a scris istorie la Jocurile Olimpice, devenind prima medaliată olimpică din gimnastica românească. În 1956, la Melbourne, împreună cu Elena Leuștean, Georgeta Hurmuzache, Emilia Vătășoiu, Elena Mărgărit și Ileana Săcălici, Sonia a fost parte a echipei care a câștigat prima medalie olimpică pe echipe din istoria gimnasticii românești. Această victorie nu a fost doar o realizare personală, ci un moment de mândrie națională care a pus România pe harta gimnasticii internaționale.
Performanța a fost reeditată în 1960, la Jocurile Olimpice de la Roma, alături de Atanasia Ionescu, Elena Leuștean, Elena Niculescu, Uta Poreceanu Schlandt și Emilia Vătăsoiu, demonstrând că succesul nu era întâmplător, ci rezultatul muncii și dedicării continue. În 1964, la Tokyo, Sonia și echipa sa au obținut locul 6, iar la individual compus a încheiat pe locul 14, evidențiind consistența și angajamentul său față de sport.
Succesul mondial și european
Pe lângă succesele olimpice, Sonia Iovan a avut un parcurs remarcabil și la Campionatul Mondial și la Campionatele Europene. În 1958, la Moscova, a contribuit la câștigarea primei medalii mondiale pe echipe din istoria gimnasticii românești, o realizare semnificativă care a consacrat-o pe plan internațional. La Campionatul European, Sonia a adunat un palmares impresionant, obținând argintul la bârnă și două medalii de bronz în 1957, medaliile de argint la sol și bronz la individual compus în 1959, și locul 8 la individual compus în 1961.
Un mentor de neînlocuit
După retragerea din competiții, Sonia Iovan și-a dedicat viața instruirii și educării tinerelor talente. Între 1966 și 1967, a fost antrenor federal, iar mai târziu, după absolvirea Institutului de Cultură Fizică, a urmat o carieră academică remarcabilă, devenind profesor universitar și șefa catedrei de educație fizică și sport de la Academia de Științe Economice. În 1997, a acceptat provocarea de a lucra la Institutul de Educație Fizică din Liban, demonstrând astfel angajamentul său față de educația sportivă internațională.
Un sfârșit liniștit în Franța
După ani de muncă și succes, Sonia Iovan s-a stabilit în Franța, unde a trăit până în ultima clipă a vieții sale. Plecarea sa din această lume este o pierdere imensă pentru comunitatea sportivă și pentru toți cei care au avut privilegiul de a o cunoaște și de a beneficia de învățăturile ei. Dumnezeu să o odihnească în pace!
Sonia Iovan a lăsat o moștenire de neprețuit în lumea gimnasticii, iar amintirea realizărilor sale va rămâne vie în inimile celor care au fost martori ai succeselor sale. Drum lin, Sonia Iovan, și mulțumim pentru tot ceea ce ai făcut pentru sportul românesc și pentru lumea gimnasticii.
Sursa foto: Arhivă
