Miruna
Epidemia de Ebola din Republica Democratică Congo a atins un nou prag dramatic, după ce numărul persoanelor care și-au pierdut viața a depășit 5.000. Focarul, provocat de virusul Bundibugyo, continuă să pună o presiune uriașă asupra sistemului medical. Răspândirea bolii în mai multe provincii, dificultățile în depistarea rapidă a cazurilor și conflictele din anumite regiuni complică eforturile autorităților de a opri epidemia.
Peste 5.000 de oameni au murit în epidemia de Ebola din Congo
Noile date guvernamentale din Republica Democratică Congo arată că bilanțul victimelor a trecut de pragul de 5.000 de decese. Este una dintre cele mai grave crize provocate de Ebola cu care s-a confruntat această țară.
Situația s-a deteriorat rapid în ultimele luni. Datele Organizației Mondiale a Sănătății arătau că, până la 20 octombrie, în Republica Democratică Congo fuseseră confirmate 9.704 cazuri și 4.687 de decese. Rata brută de fatalitate calculată la acel moment era de 48,3%.
Actualizarea publicată ulterior de autoritățile congoleze indică faptul că pragul de 5.000 de victime a fost între timp depășit. Opt dintre cele 26 de provincii ale țării au fost afectate de epidemie.
Una dintre cele mai mari probleme rămâne identificarea tardivă a persoanelor infectate. Un număr important de bolnavi ajung prea târziu în centrele specializate, iar numeroase decese se produc direct în comunități.
Datele OMS publicate pentru situația de la 20 octombrie arătau amploarea fenomenului. Din cele 482 de decese raportate de la actualizarea precedentă, 307 se produseseră în comunități și 175 în centrele de tratament.
Această diferență reprezintă un semnal important pentru autoritățile sanitare. Cu cât o persoană infectată rămâne mai mult timp în comunitate fără să fie diagnosticată și izolată, cu atât devine mai dificilă întreruperea lanțului de transmitere.
Ebola se poate transmite prin contact direct cu sângele sau alte fluide corporale ale unei persoane bolnave ori decedate. Virusul poate fi transmis și prin obiecte sau suprafețe contaminate cu astfel de fluide. O persoană infectată nu transmite boala înainte de apariția simptomelor.
Perioada de incubație poate varia între două și 21 de zile. Primele manifestări pot include febră, oboseală, dureri musculare, dureri de cap și dureri în gât. Ulterior pot apărea vărsături, diaree, dureri abdominale și alte complicații severe.
Varianta Bundibugyo complică lupta autorităților cu epidemia
Actualul focar este provocat de virusul Bundibugyo, una dintre speciile capabile să producă boala Ebola. Situația este complicată și de faptul că opțiunile medicale disponibile pentru această variantă sunt mai limitate decât în cazul altor forme ale bolii.
Pentru Bundibugyo nu există în prezent vaccinuri sau tratamente aprobate specifice comparabile cu instrumentele dezvoltate pentru Ebola virus disease provocată de alte tulpini. Din acest motiv, intervenția medicală se concentrează puternic pe depistarea rapidă, izolarea pacienților, îngrijirea de susținere și identificarea persoanelor cu care aceștia au intrat în contact.
Republica Democratică Congo are o experiență îndelungată în gestionarea focarelor de Ebola. Boala a fost identificată pentru prima dată în 1976, iar unul dintre primele focare cunoscute s-a produs chiar pe teritoriul actualei Republici Democratice Congo, într-o localitate aflată în apropierea râului Ebola.
Dimensiunea actualei epidemii ridică însă probleme deosebite. Transmiterea s-a extins în numeroase zone sanitare, iar unele dintre regiunile cele mai afectate se confruntă și cu dificultăți logistice sau de securitate.
Provincia Ituri a devenit principalul epicentru al epidemiei. Potrivit situației OMS din 20 octombrie, acolo fuseseră confirmate 7.040 de cazuri și 3.271 de decese. Nord Kivu înregistra alte 2.146 de cazuri și 1.199 de decese.
În total, cazurile confirmate fuseseră identificate în 66 de zone sanitare din opt provincii. În 50 dintre acestea fusese raportat cel puțin un caz nou în cele 21 de zile precedente actualizării OMS.
O altă dificultate este monitorizarea persoanelor care au intrat în contact cu bolnavii. Peste 30.000 de contacți se aflau sub supraveghere în șase provincii la 20 octombrie. Rata de monitorizare era de aproximativ 80%, sub pragul de 95% considerat necesar în datele prezentate de OMS.
Conflictele locale, deplasările populației și presiunea asupra serviciilor medicale pot face și mai dificilă urmărirea acestor persoane. Un contact care dezvoltă simptome și nu este identificat suficient de repede poate deveni punctul de plecare al unui nou lanț de transmitere.
Actuala epidemie a devenit a doua ca amploare din istorie, după epidemia devastatoare din Africa de Vest din perioada 2014-2016. Atunci au fost infectate peste 28.600 de persoane, iar peste 11.000 au murit în principal în Guineea, Liberia și Sierra Leone.
Ebola a trecut dincolo de granițele Republicii Democratice Congo
Un alt motiv major de îngrijorare este răspândirea geografică a virusului. Cazuri asociate actualului focar au fost identificate și în afara Republicii Democratice Congo, ceea ce a determinat intensificarea măsurilor de supraveghere în mai multe state.
OMS anunța pe 23 octombrie că, de la declararea epidemiei în luna mai, cazuri asociate focarului fuseseră raportate în cinci țări. Printre acestea se aflau Republica Democratică Congo, Uganda, Franța, Kenya și Nigeria.
Kenya a confirmat primul caz importat la începutul lunii octombrie. Persoana respectivă călătorise din Republica Democratică Congo prin Uganda înainte să ajungă în Kenya.
Până la 20 octombrie, autoritățile kenyene raportaseră nouă cazuri, inclusiv un deces. Celelalte opt persoane infectate erau contacți cunoscuți ai primului pacient. La momentul actualizării OMS nu existau dovezi privind o transmitere comunitară mai largă în Kenya.
Nigeria a confirmat, la rândul său, un caz importat pe 20 octombrie. Pacientul călătorise din Uganda și a fost izolat pentru îngrijiri medicale, iar autoritățile au început investigațiile epidemiologice și identificarea persoanelor cu care acesta intrase în contact.
Răspândirea cazurilor peste granițe arată cât de importantă este monitorizarea deplasărilor și cooperarea dintre autoritățile sanitare. Ebola nu se transmite la fel de ușor precum virusurile respiratorii, însă mobilitatea persoanelor infectate poate transporta boala la distanțe considerabile înainte ca diagnosticul să fie confirmat.
OMS considera riscul din Republica Democratică Congo drept foarte ridicat, iar riscul pentru statele care au frontieră terestră cu această țară era evaluat drept ridicat. Pentru restul regiunii africane și la nivel global, riscul fusese evaluat anterior drept scăzut, însă organizația anunțase reevaluarea situației pe fondul extinderii focarului.
În același timp, OMS nu recomandă introducerea unor restricții generale asupra călătoriilor sau comerțului cu statele afectate. Accentul este pus pe identificarea rapidă a cazurilor, testare, izolarea persoanelor infectate, monitorizarea contacților și întărirea colaborării transfrontaliere.
Pentru Republica Democratică Congo, provocarea rămâne uriașă. Depășirea pragului de 5.000 de decese arată că epidemia nu reprezintă doar o problemă locală, ci una dintre cele mai grave urgențe sanitare cu care s-a confruntat țara în ultimele decenii. Autoritățile trebuie să limiteze transmiterea în comunități, în timp ce statele din regiune încearcă să împiedice apariția unor noi focare pornite de la cazurile importate.
