Georgescu Dragos
Ioana Bulcă a murit pe 9 iulie 2025, la vârsta de 89 de ani, lăsând în urma ei o carieră legendară și o amprentă artistică profundă, care va dăinui în conștiința publicului român. A fost una dintre cele mai rafinate actrițe de teatru și film din România, iar reacțiile de după dispariția sa confirmă dimensiunea unei personalități care nu s-a stins, ci s-a ridicat definitiv în galeria marilor valori culturale ale țării.
Florin Piersic, mesaj emoționant după moartea fostei sale iubite. Marea actriță s-a stins la 89 de ani
Florin Piersic, cel care i-a fost coleg, partener de scenă și prieten apropiat, multe voci susțin că i-a fost și iubit, a transmis un omagiu emoționant. Cuvintele sale au atins mii de oameni care au trăit cu intensitate admirația pentru actrița care a întruchipat, de-a lungul anilor, personaje feminine de o rară complexitate.
Ioana Bulcă a fost mai mult decât o actriță. A fost un simbol al teatrului românesc, o prezență discretă dar impunătoare, o voce caldă și pătrunzătoare, un chip care inspira și rămânea întipărit în memorie. S-a născut în 1936, iar cariera ei a fost strâns legată de perioada de glorie a scenei românești, acea epocă în care teatrul era o formă de rezistență culturală, un spațiu al rafinamentului și al sincerității artistice.
A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde și-a descoperit vocația și a învățat ce înseamnă disciplina artei. În anii de formare, a fost colegă cu actori care urmau să devină, ca și ea, repere ale teatrului românesc. Printre ei se afla și Florin Piersic, cu care a împărțit nu doar emoțiile debutului, ci și primele mari roluri.
Florin Piersic despre Ioana Bulcă: „Avea… stea”
Mesajul transmis de Florin Piersic, după aflarea veștii despre moartea Ioanei Bulcă, este printre cele mai puternice declarații venite din partea unui coleg de breaslă. Actorul a vorbit cu sinceritate despre legătura profundă dintre ei și despre admirația pe care i-a purtat-o de-a lungul vieții.
„Eram în același an la Institutul de Teatru și Cinematografie, ea la clasa Ion Finteșteanu, eu la Marieta Sadova. De ea, de superba Ioana Bulcă, mă leagă spectacolul de absolvire. Era Solveig, sufletul meu pereche, iubirea mea pentru toată viața, în Peer Gynt-ul regizat de colegul nostru, Dinu Cernescu. Tot de ea mă leagă și primii pași pe care i-am făcut alături în această profesie pe care amândoi am adorat-o”, a spus Piersic.
Florin Piersic a continuat evocarea cu amintiri din spectacolele jucate împreună, de pe scena Teatrului Național din București, dar și de la reîntâlnirea lor de la Festivalul Gopo. Chiar și după trecerea anilor, Ioana Bulcă păstra acel aer de distincție și acel gest artistic care nu se uită.
„O să îmi fie dor de ea mereu, pentru că ea era VIAȚA și ERA BUCURIA de a respira teatru împreună. Dumnezeu să o odihnească! Condoleanțe familiei îndurerate”, a transmis actorul.
Ioana Bulcă a fost una dintre acele actrițe care nu au avut nevoie de zgomot pentru a fi remarcate. Prezența sa scenică, rafinamentul interpretării și profunzimea emoțională a rolurilor au făcut-o iubită de public și respectată de colegi. A jucat timp de peste 40 de ani în trupa Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, fiind o figură emblematică a instituției.
Pe lângă activitatea teatrală, Ioana Bulcă a avut o carieră de succes și în cinematografie. A colaborat cu unii dintre cei mai importanți regizori români și a interpretat roluri care au rămas în istoria filmului românesc.
Unul dintre cele mai cunoscute personaje ale sale este Ana din La moara cu noroc, ecranizare a nuvelei lui Ioan Slavici, film realizat în 1955, în regia lui Victor Iliu. Rolul ei din acest film a fost primit cu entuziasm, iar criticii vremii au remarcat finețea și expresivitatea cu care actrița a reușit să transmită conflictul interior al Anei.
Un alt rol memorabil a fost cel al Margaretei în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, film realizat de Sergiu Nicolaescu în 1972. A fost o interpretare dramatică, încărcată de tensiune și emoție, care a completat perfect mesajul filmului.
De asemenea, a interpretat roluri importante în producții precum Zodia Fecioarei (1966), Mihai Viteazul (1970), Astă seară dansăm în familie (1972) și Restul e tăcere (2007), ultimul fiind regizat de Nae Caranfil.
Pentru prestația din Restul e tăcere, Ioana Bulcă a fost premiată cu Premiul Gopo, fiind desemnată „cea mai bună actriță a anului 2008”.
Distincții și recunoaștere oficială
Pe parcursul carierei sale, Ioana Bulcă a primit numeroase distincții care au recunoscut contribuția sa excepțională în cultură și artele spectacolului. Printre cele mai importante se numără Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, o distincție acordată pentru merite deosebite în promovarea valorilor artistice românești.
Premiul Gopo, acordat în 2008 pentru rolul Aristizzei în filmul Restul e tăcere, a venit ca o recunoaștere a unei vieți dedicate cu pasiune artei cinematografice. A fost un moment de recunoaștere târzie, dar meritată, pentru o actriță care nu a căutat niciodată luminile reflectoarelor, dar care le-a meritat pe deplin.
Dispariția Ioanei Bulcă lasă un gol în teatrul românesc, dar și în inimile celor care au cunoscut-o și au avut privilegiul să joace alături de ea. A fost un model de discreție, eleganță și profesionalism, o prezență care nu se impunea prin forță, ci prin autenticitate și echilibru interior.
Generațiile mai tinere de actori o priveau ca pe un reper. Un model de urmat, nu doar prin talentul său, ci și prin verticalitatea cu care și-a trăit viața artistică. Într-o lume în care aparențele încep să conteze mai mult decât conținutul, Ioana Bulcă a rămas fidelă unui mod clasic și onest de a face artă. Nu a căutat faima, ci adevărul scenic. Nu a vorbit despre ea, ci a lăsat rolurile să vorbească.
Moartea ei a fost anunțată oficial de Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, instituția căreia i s-a dedicat o mare parte din viață. Mesajele de condoleanțe au venit din toate colțurile țării, iar rețelele sociale s-au umplut de fotografii, amintiri și replici din piesele în care a strălucit.
Ioana Bulcă a fost o prezență cu totul aparte. Avea acea lumină interioară rară, care nu se învață, ci se simte. Pe scenă, își asuma personajele cu o naturalețe tulburătoare, iar în afara scenei, era o doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Niciodată nu a făcut caz de faima sa. Nu a pozat în vedetă. A fost o actriță de vocație, care și-a trăit destinul artistic cu modestie și demnitate.
Colegii o descriau ca fiind caldă, atentă, profundă. Era acel gen de om care îți vorbea cu privirea și care nu ridica tonul niciodată. O personalitate care nu domina, dar care marca fiecare prezență prin finețea gestului, prin tonul vocii, prin forța tăcută a unei culturi solide.
Moștenirea unei cariere exemplare
Moartea Ioanei Bulcă nu înseamnă sfârșitul, ci începutul unei amintiri care va trăi în inimile spectatorilor și în arhivele teatrului și filmului românesc. Rolurile sale, atât de diferite și totuși atât de coerente în profunzimea lor, rămân mărturii ale unei epoci în care actoria era o artă nobilă, nu un exercițiu de imagine.
Pentru publicul care a aplaudat-o, pentru actorii care au învățat din felul ei de a fi și pentru toți cei care cred că teatrul e mai mult decât divertisment, Ioana Bulcă rămâne un reper. O stea care continuă să lumineze. Așa cum spunea Florin Piersic: „Ea avea… stea. Iar stelele nu mor. Ele luminează mai departe, dincolo de cortina finală.”
