Georgescu Dragos
Miercuri dimineață, 5 noiembrie 2025, fotbalul românesc a pierdut unul dintre cei mai mari oameni ai săi. Emeric Ienei, legendarul antrenor care a condus Steaua București spre triumful istoric din 1986, atunci când România câștiga Cupa Campionilor Europeni, s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani. Vestea a căzut ca un trăsnet peste lumea sportului, iar primul care a reacționat, cu vocea frântă de emoție, a fost Gabi Balint, fostul său elev și unul dintre eroii acelei generații de aur.
Gabi Balint, cu ochii în lacrimi după moartea lui Emeric Ienei. Reacție cutremurătoare despre fostul mare antrenor
Dispariția lui Emeric Ienei marchează sfârșitul unei epoci în care fotbalul se juca cu eleganță, disciplină și respect. Pentru cei care au avut privilegiul să-l cunoască, „nea Imi” nu a fost doar un antrenor, ci un profesor de viață. Sub conducerea sa, Steaua București a scris istorie, devenind prima și singura echipă românească ce a câștigat trofeul suprem al fotbalului european – Cupa Campionilor Europeni.
Pe 7 mai 1986, la Sevilla, Steaua învingea FC Barcelona după o finală dramatică, iar acel moment rămâne, până astăzi, simbolul suprem al performanței românești. În spatele acelui succes unic a stat mintea calmă, lucidă și profund umană a lui Emeric Ienei.
Pentru Gabi Balint, legătura cu „nea Imi” a fost una specială. A fost unul dintre jucătorii crescuți și formați sub îndrumarea marelui antrenor. Sub comanda lui, Balint a evoluat în meciuri decisive, a marcat goluri importante și a trăit cele mai intense momente ale carierei.
Vestea morții lui Emeric Ienei l-a găsit profund afectat. Într-un dialog pentru fanatik, fostul mare fotbalist a transmis un mesaj plin de durere și respect:
„Am aflat și eu acum câteva minute. Dumnezeu să-l ierte. E o pierdere mare, ce să zic. Chiar vorbeam cu Tudorel Stoica, că m-am auzit și cu el, că am ajuns la o vârstă la care, în loc să mergem să ne serbăm zilele de naștere la munte sau în alte părți, mergem la înmormântări. Eu chiar am trecut recent printr-o astfel de pierdere, când l-am pierdut pe tata în decembrie, și știu cât de dificil e pentru familie și pentru toți. Îmi pare nespus de rău de nea Imi. Este unul dintre noi, este din familia noastră și, ușor, ușor, ne ducem toți. Dumnezeu să-l ierte.”
Cuvintele sale reflectă nu doar tristețea pierderii, ci și legătura profundă dintre jucător și antrenor, dintre generația Stelei 1986 și omul care le-a fost mentor.
Un antrenor care a modelat caractere
Emeric Ienei a fost antrenorul care nu doar că a câștigat trofee, dar a format oameni. A fost omul care a reușit să aducă la un loc personalități puternice și să le transforme într-o echipă unită, capabilă să învingă giganți ai Europei.
„Nea Imi era un gentleman, un om calm, care nu țipa, dar care te făcea să-l respecți fără să ridice tonul. Știa exact ce să spună și când. Nu era un antrenor de vorbe mari, ci de gesturi simple, dar pline de înțeles. Te învăța că disciplina și modestia te duc mai departe decât talentul singur”, povestesc foștii săi elevi.
Gabi Balint, care a fost unul dintre marcatorii finalei de la Sevilla, își amintește adesea de felul în care Ienei i-a inspirat în acea perioadă:
„Când ne vorbea înainte de meciuri, nu ne spunea să câștigăm. Ne spunea doar să fim corecți, să jucăm pentru echipă, să fim demni. Avea o liniște care îți dădea încredere. Înainte de finala cu Barcelona, ne-a spus că putem câștiga dacă rămânem calmi. Și a avut dreptate.”
Echilibrul și eleganța – semnătura unui mare tehnician
Într-un fotbal plin de adrenalină și tensiune, Emeric Ienei a fost un simbol al rafinamentului. Într-o lume a antrenorilor vocali și autoritari, el a impus respect prin bun-simț, prin tăcere și prin înțelepciune.
Foștii jucători își amintesc că rar ridica vocea, dar privirea lui spunea totul. „Dacă te certa, o făcea cu eleganță. Niciodată nu te făcea de rușine. Te chema în birou, vorbea calm și te făcea să-ți fie rușine singur că ai greșit”, povestea Gabi Balint într-un interviu mai vechi.
Ienei a fost omul care a știut să mențină echilibrul într-o echipă plină de personalități. A lucrat cu jucători precum Duckadam, Lăcătuș, Pițurcă, Tudorel Stoica, Bumbescu sau Majearu, fiecare cu un stil propriu, dar toți uniți de aceeași disciplină impusă de antrenorul lor.
O viață întreagă dedicată fotbalului
Emeric Ienei s-a născut la Arad, într-o familie modestă, și a crescut cu visul de a ajunge fotbalist. A debutat la UTA Arad, apoi a trecut la CCA București, echipă care avea să-i schimbe destinul. A fost un fundaș central elegant, cerebral, mereu atent la detalii.
După retragerea din activitate, a ales drumul antrenoratului și a rămas, pentru totdeauna, legat de Steaua. A câștigat numeroase titluri, a dus echipa până în finala Cupei Campionilor din 1989 și a fost selecționerul echipei naționale la Campionatul Mondial din Italia 1990.
A fost primul tehnician român care a demonstrat că profesionalismul, educația și calmul pot aduce performanță la cel mai înalt nivel.
Ultimii ani ai unei legende
În ultimii ani, sănătatea lui Emeric Ienei s-a deteriorat vizibil. A suferit mai multe probleme respiratorii și cardiace, iar în ultimele luni a fost internat la Spitalul Județean, unde medicii au făcut eforturi să-l stabilizeze. Din păcate, miercuri dimineață, 5 noiembrie, organismul său slăbit a cedat.
Deși nu mai apărea în public, „nea Imi” a rămas un reper moral pentru toți cei care l-au cunoscut. Foștii săi elevi îl vizitau ori de câte ori aveau ocazia, iar familia i-a fost alături permanent. Soția sa, fosta campioană de baschet Maria Ienei, i-a fost sprijin și parteneră de o viață.
Gabi Balint, copleșit de amintiri și recunoștință
La doar câteva minute după ce vestea a devenit publică, Gabi Balint a vorbit cu lacrimi în ochi despre omul care i-a influențat cariera și viața.
„Pentru mine, nea Imi nu era doar un antrenor. Era un părinte. Ne-a învățat ce înseamnă respectul, munca, modestia. A fost un om extraordinar, un profesor adevărat. Este o pierdere uriașă pentru toți cei care l-au cunoscut”, a spus fostul internațional.
Cuvintele sale rezumă sentimentul general al unei generații care și-a pierdut mentorul. Cei care au fost alături de Ienei în momentele glorioase simt acum un gol imens, dar și recunoștință pentru faptul că au avut privilegiul să învețe de la un asemenea om.
Declarațiile lui Gabi Balint au atins inimile tuturor celor care au citit rândurile sale. Fostul jucător a făcut o paralelă dureroasă între trecerea anilor și pierderea colegilor și antrenorilor din generația sa:
„Am ajuns la o vârstă la care în loc să ne serbăm zilele de naștere, mergem la înmormântări. Este greu, foarte greu. Știu ce înseamnă pierderea, pentru că l-am pierdut pe tata acum un an. Îmi pare nespus de rău de nea Imi. Este din familia noastră. Ușor, ușor, ne ducem toți.”
Este o mărturisire plină de sinceritate și vulnerabilitate, care arată legătura profundă dintre generațiile din fotbalul românesc. Pentru Balint și colegii săi, Ienei a fost un simbol al stabilității, un om care a rămas același indiferent de vremuri.
