Anamaria
Gabriela Firea este în doliu. Tatăl său a murit la începutul lunii martie. Primarul General al Capitalei a făcut anunțul pe pagina de Facebook.
Gabriela Firea, durere mare. Tatăl primarului s-a stins din viață astăzi, 2 martie 2020.
Gabriela Firea i-a anunțat pe toți cei care o îndrăgesc și o urmăresc pe rețelele de socializare, că astăzi a pierdut o personaă extrem de importantă din viața sa. Se pare că tatătl ei nu mai este printre noi.
Gabriela Firea a anunțat. Din păcate, tatăl ei a murit
“Dumnezeu sa-l odihneasca pe Ioan, tatal meu si al fratilor mei! Drum lin acolo unde nu este nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit”, a scris Gabriela Firea pe Facebook.
Pe Facebook, Gabriela Firea a primit nenumărate mesaje de condoleanțe
Gabriela Firea a povestit cum tatăl ei era violent
În urmă cu ceva timp, în toamna anului 2019, Firea povestea despre cum tatăl său era violent în copilăria și adolescența ei.
„Cele mai dureroase momente le-am trăit în copilărie și adolescență. Provenind dintr-o familie mai mult decât modestă și neavând foarte multe din cele necesare la școală, a trebuit să mă confrunt cu răutățile celorlalți copii – copiii sunt uneori de o cruzime înspăimîntătoare – care observau și că n-am pachețel cu mâncare, și că sunt încălțată în pantofi vechi de trei ani, de la sora mai mare, și hăinuțele sărăcăcioase și multe altele de care ei râdeau.
Iar eu mă simțeam umilită. Dar ce puteam face? Mama era vânzătoare și tata muncitor necalificat, pe șantier. Stăteam șase inși într-un apartament cu două camere. Mama și-ar fi dat și sufletul din ea pentru noi, dacă ar fi putut. Muncea de dimineață pînă seară, era extraordinar de harnică și de optimistă. Din fericire, i-a dat Dumnezeu sănătate, că altfel nu știu cum ar fi făcut față…“, spunea Gabriela Firea într-un interviu acordat Revistei Tango în 2010.
„Bea foarte mult și ne bătea și pe noi, copiii, și pe mama”
„N-aș putea să am aceleași cuvinte de laudă pentru tata. Avea mari probleme cu băutură și, normal, cu serviciul. Mama, după ce că le avea pe ale ei pe cap, trebuia să mai bată și pe la tot felul de uși să-i găsească din nou de lucru, după ce el își pierdea slujba. La un moment dat nu mai avea unde să se ducă, pentru că-l știa toată lumea ca pe un cal breaz. Bea foarte mult și ne bătea și pe noi, copiii, și pe mama. Până la urmă am hotărât să-l părăsim. Chiar îmi revendic meritul că eu am convins-o pe mama să divorțeze. Aveam 14 ani. L-am lăsat singur în apartament și am plecat cu toții. Ne-am mutat tot la două camere, dar într-un apartament complet gol, pentru că lucrurile rămăseseră la tată. Am luat-o de la zero. A fost îngrozitor de greu, dar măcar știam că putem dormi liniștiți, fără spaima de răcnete și bătaie“.
