Mirela Loșniță
Igor Cuciuc, un cunoscut interpret de muzică populară, se află în mijlocul unei dureri imense după pierderea fiicei sale, Andreea Cuciuc, care a murit la doar 17 ani. Tragedia i-a zdrobit sufletul, iar în aceste două săptămâni de la moartea fiicei sale, artistul nu și-a găsit liniștea și își exprimă durerea în fața lumii.
Un gest emoționant făcut de Igor Cuciuc a fost publicarea unei poezii sfâșietoare, în care își aduce aminte cu drag de fiica sa și de visele pe care le aveau împreună. Acesta își plânge copilul pierdut și face apel la Dumnezeu pentru ca Andreea să fie fericită în ceruri, în timp ce el și familia sa rămân cu o rană adâncă, care nu se va vindeca niciodată.
Andreea Cuciuc a fost o tânără plină de viață, cu un glas cristalin care încânta pe toți cei din jur
Igor și soția sa au crescut-o cu multă dragoste și speranță, visând la un viitor în care fiica lor ar fi devenit o mare artistă. Andreea era considerată „o rază de soare” în viața lor, aducând bucurie și zâmbete în fiecare zi. În ciuda faptului că părinții ei își doreau să o vadă strălucind pe scena mare, soarta a fost cruntă cu ei, iar visurile lor s-au năruit într-o clipă. Andreea a plecat prea devreme, lăsând în urmă doar lacrimi și o durere ce nu va mai dispărea niciodată.
Igor Cuciuc, îndurerat de această pierdere imensă, a ales să împărtășească cu publicul durerea lui printr-o poezie scrisă din adâncul sufletului. Versurile sunt un omagiu adus fiicei sale, dar și un strigăt de durere și dorință de a o revedea, chiar dacă acum este doar o amintire. Poezia descrie dragostea nemărginită a unui părinte pentru copilul său și dorul imens pe care îl simte după plecarea acesteia. Igor vorbește despre cum Andreea a fost „o rază de făptură” în viața lor, despre momentele de fericire când o vedeau crescând și împlinindu-și visurile. Dar, din păcate, acele visuri s-au risipit într-o clipă, lăsând în urmă doar o rană imensă, imposibil de vindecat.
”Ce frumos era mai ieri, când mama te-a adus pe lume, Erai copil meu dorit, mult așteptat, copilul meu minune, Erai o rază de făptură, din dragostea noastră curată, Îi mulțumeam lui Dumnezeu , că mi-a dăruit o fată. Noi te creștea-m cu drag și dor, erai o rază sclipitoare, Iar inimile noastre înfloreau , văzând cum crește fata mare, De mică tu ne-ai cucerit și ne-ncântai cu glas de ciocârlie, Erai izvorul nostru plin, de dragoste și bucurie. Cu pași mărunți, grăbiți, sub ochii noștri plini de vise, Noi ne rugam celui de Sus, să-ți fie toate drumurile scrise, Visam să fii acea rază de soare, să ai o viață minunată, Și ca să-ți vezi departe împlinirea, de fericire încercată.
Orice dorință , era lege, erai scumpa fetița noastră, Îți ofeream ce-aveam mai bun, erai o pasăre măiastră, Cu drag pășeam în viitor, să te vedem pe scena mare, Eram convinși, că Tu vei fi, o stea frumoasă sclipitoare. Dar visele s-au risipit, căci soarta n-a fost milostivă, Și prea devreme te-a răpit din viața noastr-a mea copilă… Și ai lăsat în urma Ta, doar lacrimi și o rană -adancă… Ce nu se va mai vindeca, ce va continua mereu să plângă… Pământul geme, e și el pustiu și toată casa noastră e pustie…
Căci glasul tău nu mai răsună c -altă dată plin de bucurie… Dar cred că -n ceruri , printre îngeri, Andreea cânți de fericire Și ne trimiți de sus o rază de -alinare și iubire. Vom ține vie amintirea ta, FETIȚA noastră preaiubită, Ne vom ruga lui Dumnezeu, să fii acolo sus, Tu fericită… Nu te uităm nicicând Andreea! Copilul nostru blând, Doar știm că într-o zi, ne -om întâlni în Raiul sfânt …
În aceste două săptămâni de la moartea fiicei sale, Igor Cuciuc a arătat lumii cât de mare este durerea unui părinte care își pierde copilul. Gestul său de a scrie și de a împărtăși poezia dureroasă este un act de iubire și o modalitate de a păstra vie amintirea fiicei sale pentru totdeauna. Tragedia suferită de familia Cuciuc va rămâne un capitol îndurerat în istoria lor personală, dar iubirea pentru Andreea va dăinui mereu, chiar și în fața morții.
