Grigore Madalina
Gică Petrescu, maestrul incontestabil al muzicii de petrecere, al romanțelor interbelice și al șlagărelor care au făcut istorie, s-a stins pe 18 iunie 2006, la vârsta de 91 de ani. A fost unul dintre cei mai iubiți artiști români, cu o carieră care a depășit șapte decenii și cu un repertoriu de peste 1500 de melodii. După o viață întreagă dedicată scenei, artistul își doarme somnul de veci în Cimitirul Bellu, loc de odihnă al marilor personalități culturale ale României.
Deși se află într-unul dintre cele mai importante cimitire ale țării, mormântul lui Gică Petrescu a fost lăsat ani la rând în paragină. Buruienile crescute haotic, pământul necălcat și lipsa unei plăci memoriale arătau neglijența autorităților și absența unei persoane care să preia responsabilitatea îngrijirii locului. Pentru că artistul nu a avut moștenitori direcți, administrarea locului de veci a revenit instituțiilor statului, însă realitatea din teren a demonstrat contrariul.
În lipsa unei intervenții oficiale, mormântul risca să fie înghițit de vegetație, devenind aproape imposibil de identificat pentru cei care mergeau în cimitir cu intenția de a-i aduce un omagiu.
Gest emoționant al fanilor care i-au curățat mormântul
Imaginea tristă a mormântului neîngrijit a impresionat profund câțiva admiratori ai artistului, oameni pentru care muzica lui Gică Petrescu înseamnă copilărie, voie bună și energie molipsitoare. Fanii au decis să nu treacă nepăsători pe lângă neglijența autorităților și, din propriii bani, au pus în ordine locul de odihnă al maestrului.
Aceștia au curățat crucea, au săpat pământul, au îndepărtat buruienile și au adus o coroniță cu flori proaspete. Au aprins lumânări și au transformat mormântul într-un loc demn de memoria unui artist care a scris istorie în muzica românească. Fotografiile apărute în presă arată un loc transformat, îngrijit cu respect și recunoștință, datorită unor oameni care nu l-au cunoscut personal, dar l-au iubit prin cântecele lui.
Un detaliu dureros rămâne faptul că, potrivit martorilor, puținii membri ai familiei rămase în viață nu ar fi venit niciodată la mormântul lui Gică Petrescu. Singura rudă menționată în articole de-a lungul timpului, o nepoată, nu s-ar fi arătat interesată să întrețină locul de veci.
Anii de tinerețe ai lui Gică Petrescu și pierderea mamei la doar 15 ani
Născut pe 2 aprilie 1915, în București, Gică Petrescu provenea dintr-o familie înstărită și educată. Locuința lor de pe Calea Victoriei, la numărul 190, era un imobil mare, în care a copilărit înconjurat de muzică și cultură. Tatăl său, funcționar poștal, studiase la Geneva, iar mama sa își petrecuse tinerețea la Paris, unde învățase pianul. Ea a fost cea care i-a insuflat dragostea pentru muzică și l-a încurajat să-și urmeze talentul.
Dar viața lui s-a schimbat brusc la vârsta de 15 ani, când și-a pierdut mama în urma unei boli la stomac. Artistul avea să povestească mai târziu că moartea ei a fost una dintre cele mai grele lovituri din viața sa. Tot atunci, a fost remarcat de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a descoperit în timpul unei serbări școlare și l-a dus la Radio, unde avea să cânte alături de pianistul Iulian Ghindă.
Studiile muzicale ale lui Gică Petrescu s-au rezumat la doi ani de Conservator, unde a învățat armonie și contrapunct. A încercat, pentru scurt timp, să urmeze cursurile Facultății de Drept, dar a abandonat în favoarea muzicii. La 21 de ani, a fost trimis pe front în al Doilea Război Mondial, unde nu a luptat în prima linie, dar și-a folosit talentul pentru a ridica moralul celor răniți și obosiți.
Moartea soției, momentul care i-a rupt viața în două
Gică Petrescu a vorbit rareori despre momentele grele din viața personală, însă pierderea soției sale, Cezarina, în anul 1989, a fost tragedia care l-a schimbat definitiv. Cei doi au fost nedespărțiți timp de zeci de ani, iar prietenii apropiați au povestit că artistul nu mergea nicăieri fără ea. Cezarina, fost medic stomatolog și ulterior poetă, fusese marea lui iubire, iar moartea ei l-a dus într-o perioadă lungă de izolare și tristețe.
După dispariția soției sale, artistul s-a retras aproape complet din luminile scenei. Deși era venerat de public, iar melodiile sale încă răsunau la radio și în restaurante, Gică Petrescu nu s-a mai simțit în largul său pe scenă. Se considera „om de altă vreme”, deși generații întregi îl adorau. Îi era dor de perioada în care cânta alături de Cezarina, iar lipsa copiilor a adâncit și mai mult singurătatea.
Cei care l-au cunoscut povestesc că îndrăgea cântecul „Inimă, de ce nu vrei să îmbătrânești?”, pe care îl considera un fel de declarație personală — un mod prin care își exprima dorința de a trăi, în ciuda greutăților din jur.
Ultimii ani, marcați de singurătate, boală și lipsuri materiale
Ultimii ani din viața lui Gică Petrescu au fost departe de strălucirea carierei sale. Artistul trăia într-o locuință modestă din București, iar sănătatea i se deteriora treptat. Vecinii au fost cei care, de multe ori, l-au ajutat, sunând la Salvare sau la Pompieri atunci când nu-l mai văzuseră ieșind din casă.
Un fost angajat al unui restaurant unde Gică Petrescu obișnuia să mănânce povestea că artistul venea doar o dată pe săptămână, din lipsă de bani, și comanda „meniul zilei”, întotdeauna cel mai ieftin preparat. Deși fusese unul dintre cei mai aplaudați artiști ai României, ajunsese să trăiască în lipsuri și în tăcere.
Într-unul dintre episoadele dramatice, pompierii l-au găsit inconștient în apartament, dar cu semne vitale. Câteva luni mai târziu, au fost chemați din nou, iar de această dată l-au găsit așezat pe scaun, ascultând muzică la pick-up, pierdut în amintiri.
Pe 18 iunie 2006, Gică Petrescu s-a stins din viață, singur și în sărăcie, lăsând în urmă o moștenire artistică imensă și un repertoriu pe care românii îl fredonează și astăzi.
