Laciu Andreea
Uneori, viața ne oferă momente de neuitat alături de cei dragi. O poveste despre legătura dintre o nepoată și bunicul ei, care, deși era în vârstă și bolnav, reușea să aducă lumină în fiecare zi din viața ei. Aceasta este povestea unei scrisori care a trecut din mână în mână, din inimă în inimă.
„Bunicul meu și mirosul de tabac”
Am crescut într-o casă mare, cu pereți albi și o grădină frumoasă, unde aveam loc să alerg și să mă joc. Dar mai mult decât orice, ceea ce îmi lipsea atunci era bunicul meu. Numele lui era Nicolae, dar pentru mine era „Bunicul meu”. Vocea lui gravă și râsul lui zgomotos erau parte din fiecare zi. Pielea lui adânc ridată, de atâtea ani de muncă, părea că ascunde toate poveștile unei vieți pline de încercări, dar și de bucurii.
Îmi amintesc că, de fiecare dată când mă jucam prin curte, simțeam mirosul de tabac amestecat cu aerul proaspăt al dimineților de vară. Bunicul meu fuma pipa pe veranda casei, iar eu mă așezam lângă el. El îmi povestea despre război, despre viața de tânăr și despre iubirea lui pentru bunica mea, care a plecat mult prea devreme. Cuvintele lui erau calmante, iar îmbrățișările lui mă făceau să mă simt în siguranță, indiferent de ce se întâmpla în lumea din jurul meu.
„Ziua în care a plecat”
Pe măsură ce treceau anii, bunicul meu începea să se simtă tot mai rău. Într-o zi, când aveam 15 ani, m-a chemat la el în cameră. Mi-a spus că vrea să îmi lase ceva important. „Îți voi da o scrisoare, draga mea. Îți voi spune ce înseamnă cu adevărat viața. Când o vei citi, vei înțelege mai bine ce e important în lume”, mi-a spus cu vocea tremurândă, dar plină de iubire.
Nu știam atunci, dar acea scrisoare avea să fie un dar pentru întreaga mea viață. A scris-o pe o foaie galbenă, cu litere mari, frumoase, care păreau că transmit un mesaj plin de înțelepciune. „Păstrează-o, nepoata mea, pentru momentul când vei fi mai mare”, mi-a spus, în timp ce îmi dădea scrisoarea și mă privea cu ochii plini de o blândețe rară.
„Ultima zi cu bunicul”
A doua zi dimineața, bunicul meu nu s-a mai trezit. Erau doar 4 cuvinte pe buzele lui când ne-a lăsat. „Te iubesc, draga mea.” Dar aceste cuvinte au fost pentru mine suficiente. Le port cu mine încă din acel moment, ca pe o comoară prețioasă. Toată lumea plângea, dar eu, cumva, simțeam că trebuie să fiu puternică pentru el. Am deschis ochii și am văzut în jurul meu lacrimi de durere, dar în adâncul inimii mele, știam că el era fericit. El își trăise viața așa cum dorea, cu iubire și cu demnitate.
În acea zi, am pus scrisoarea într-un loc special. Știam că va veni un moment când o voi citi, dar nu eram pregătită. Nu aveam nici măcar 16 ani și nu înțelegeam pe deplin ce însemnau cuvintele lui. Totuși, le păstram în suflet, știind că, într-o zi, îmi vor oferi sens.
„Cuvintele bunicului”
Timpul a trecut, iar eu am continuat să cresc. Am avut parte de multe schimbări în viața mea: școala, prieteni noi, relații care se destrămau și vise care își schimbau forma. Dar la fiecare pas, m-am întrebat ce ar fi spus bunicul meu în momentele acelea. Cum mi-ar fi dat sfaturi? Cum mi-ar fi spus să rămân puternică?
Și, într-o zi, când aveam 24 de ani și mă confruntam cu un moment greu din viața mea, am deschis acea scrisoare pe care am păstrat-o cu atâta grijă. Literele galbene s-au aprins sub lumina dimineții, iar cuvintele lui m-au atins profund:
„Draga mea nepoată, viața este un dar. Nu o lua de la sine înțeles. Căută mereu iubirea, dar și pacea. Nu lăsa furia sau tristețea să îți umple inima, pentru că ele vor trece, dar iubirea va rămâne mereu. Nu îți vei da seama acum, dar în fiecare decizie vei simți prezența celor care te iubesc cu adevărat. Căută frumusețea în toate, chiar și în zilele cele mai negre. Și, mai ales, nu uita niciodată de familie. Ea este totul. Iar eu te iubesc mai mult decât îți pot spune cuvintele.”
Am citit acele cuvinte de zeci de ori și am simțit că el încă mai era cu mine, ghidându-mă. În acele momente, am înțeles că nu pierdusem nimic, ci doar că bunicul meu îmi lăsase un cadou care avea să mă însoțească toată viața: înțelepciunea și iubirea lui.
Sursă foto: Pixabay
