Roxana
Într-o școală din D., o învățătoare a descoperit în ultimele săptămâni o situație care i-a schimbat perspectiva asupra meseriei și asupra comunității. Povestea unui elev de clasa a II-a a scos la iveală realitatea dură a unor familii din mediul rural, unde lipsurile materiale îi obligă pe copii să renunțe la masa de prânz pentru ca părinții să poată supraviețui.
Copilul care venea la școală fără mâncare
Învățătoarea povestește că de aproape zece ani lucrează în aceeași școală, dar recent a observat un detaliu care a emoționat-o profund. Mihai, un băiețel de clasa a II-a, venea zi de zi la școală fără pachet. În timpul pauzei de masă, stătea singur, prefăcându-se ocupat cu pietricele sau cu un băț, în timp ce colegii își scoteau sandvișurile din ghiozdane.
La început, dascălul a crezut că băiatul mănâncă acasă sau că pur și simplu nu îi este foame. Dar privirea copilului atunci când își vedea colegii mâncând a fost suficient de grăitoare pentru a înțelege realitatea.
Sandvișul „uitat” pe bancă și descoperirea dureroasă
Pentru a afla adevărul, învățătoarea a decis să lase un sandviș și un măr pe banca lui Mihai, prefăcându-se că au fost uitate de alt copil. L-a urmărit din clasă și a observat cum băiatul a luat pachetul, s-a uitat în jur și a fugit spre spatele școlii.
Acolo îl aștepta sora lui mai mică, elevă la grădiniță, cu haine prea mari pentru vârsta ei și părul prins în cozi împletite stângaci. Mihai a împărțit sandvișul în două, oferindu-i surorii bucata mai mare și lăsându-i și mărul întreg.
Realitatea familiei: lipsuri și sacrificii
Întrebat de învățătoare, copilul a recunoscut cu teamă că hrana nu era furată, ci „uitată”. Atunci dascălul i-a explicat că ea i-a lăsat pachetul intenționat.
Băiatul i-a povestit apoi că tatăl lucrează cu ziua la pădure, iar mama spală rufe pentru familiile mai înstărite. Banii nu ajung întotdeauna pentru hrană, iar pentru a-și proteja părinții, el și sora lui aleg să spună dimineața că nu le este foame, pentru ca părinții să poată mânca.
O idee transformată în tradiție
Profund mișcată, învățătoarea a decis să transforme acest gest într-un proiect al clasei. A pregătit mai multe sandvișuri și le-a adus într-un coș, anunțând elevii că de acum vor lua masa împreună, ca o familie.
Băncile au fost așezate în cerc, iar copiii au fost încurajați să împartă mâncarea între ei. În scurt timp, „masa împreună” a devenit o tradiție. Părinții care își permit aduc câte ceva în plus, iar cei care nu pot nu sunt judecați. Copiii vin cu plăcinte, gogoși sau cozonaci făcuți în casă, împărțindu-le cu bucurie.
Recunoștința unei mame
Inițiativa nu a rămas fără ecou. Într-o zi, mama lui Mihai a venit la școală și, cu emoție, i-a oferit învățătoarei o sticlă de sirop de cătină făcut în casă. Cu mâinile crăpate de muncă, femeia a recunoscut că știe ce face dascălul pentru copiii ei.
Nu a fost nevoie de cuvinte în plus. Gestul a spus totul despre recunoștința unei mame care, în ciuda lipsurilor, a găsit o modalitate simplă de a mulțumi.
O lecție pentru întreaga comunitate
Astăzi, Mihai nu mai stă singur în curtea școlii. Aleargă și se joacă alături de ceilalți copii, iar sora lui s-a integrat printre fetițele de la grădiniță.
Cazul lui arată cât de multe familii din satele românești se confruntă cu lipsa hranei de bază și cât de importantă este solidaritatea. În trecut, în comunitățile rurale, oamenii împărțeau ce aveau, iar nimeni nu rămânea flămând.
Exemplul acestei învățătoare readuce aminte că, dincolo de lecțiile din manuale, educația adevărată înseamnă empatie, solidaritate și grijă pentru cei aflați în nevoie.
