Vanatoru Andreea
În fiecare an, în Sâmbăta Mare, unul dintre cele mai impresionante momente ale lumii creștine are loc la Biserica Sfântului Mormânt, locul considerat de tradiția ortodoxă drept centrul spiritual al Învierii. Aici, mii de pelerini se adună pentru a asista la apariția a ceea ce este numit Lumina Sfântă de Paște, un ritual încărcat de simbolism și credință, transmis de secole și privit de mulți credincioși drept o adevărată minune.
Ce reprezintă Lumina Sfântă de Paște
Pentru creștinii ortodocși, Lumina Sfântă este mai mult decât un simplu foc aprins în biserică. Ea simbolizează Învierea lui Iisus Hristos și biruința vieții asupra morții. Tradiția spune că acest fenomen are loc anual de aproximativ 1.200 de ani, fiind considerat unul dintre cele mai importante evenimente religioase ale lumii ortodoxe.
Cum se desfășoară ritualul de la Ierusalim
Ceremonia începe în interiorul Ediculului, structura care adăpostește mormântul considerat al lui Hristos. Aici intră Patriarhul Ortodox al Ierusalimului, după ce locul este verificat cu atenție de reprezentanți ai altor confesiuni, pentru a se confirma că nu există nicio sursă de foc sau candelă aprinsă.
În acel moment, biserica este plină de credincioși care așteaptă în liniște sau cântând rugăciuni precum „Kyrie eleison” – „Doamne, miluiește”. Atmosfera este una de intensă emoție și așteptare, iar momentul apariției Luminii nu este niciodată previzibil.
Potrivit tradiției, la un moment dat, în interiorul mormântului apare o lumină care aprinde în mod „neexplicat” lumânările patriarhului. Acesta iese apoi din Edicul purtând flacăra și o transmite mai departe mulțimii, în timp ce clopotele bisericii răsună. În doar câteva clipe, întunericul lăcașului este înlocuit de miile de lumini ale lumânărilor aprinse de credincioși.
„În mormânt, rostesc anumite rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor și, după ce le spun, aștept. Uneori pot aștepta câteva minute, dar, de obicei, miracolul se produce imediat după ce am rostit rugăciunile. Din însăși piatra pe care a fost așezat Iisus izvorăște o lumină de nedescris. De obicei are o tentă albastră, dar culoarea se poate schimba, luând diferite nuanțe. Nu poate fi descrisă în termeni omenești. Lumina se ridică din piatră așa cum ceața se ridică de pe un lac – pare ca și cum piatra ar fi acoperită de un nor umed, dar este lumină.
Această lumină se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează întregul mormânt, astfel încât oamenii care stau afară și privesc înăuntru văd mormântul plin de lumină. Lumina nu arde – în toți cei șaisprezece ani în care am fost Patriarh la Ierusalim și am primit Focul Sfânt, nu mi-am ars niciodată barba. Lumina are o consistență diferită față de focul obișnuit care arde într-o candelă”, explică acesta procesul prin care se aprinde Lumina Sfântă la Biserica Mormânt, scrie stirileprotv.ro.
De ce este considerată o minune
Credincioșii spun că în primele minute, flacăra Luminii Sfinte are o proprietate neobișnuită: nu arde ca un foc obișnuit. Există mărturii ale pelerinilor care susțin că își pot apropia mâinile sau fețele de flacără fără să se rănească, interpretând acest fenomen ca un semn divin.
Această lumină este apoi împărțită de la o lumânare la alta și transportată în felinare speciale, fiind dusă în biserici din întreaga lume ortodoxă, ca simbol al Învierii.
Semnificația spirituală a ceremoniei
Ritualul de la Ierusalim nu este doar un eveniment spectaculos, ci și unul profund spiritual. Într-un interviu, fostul Patriarh al Ierusalimului Diodor I al Ierusalimului a vorbit despre importanța acestui moment, descriindu-l ca pe o experiență de credință intensă, trăită anual de comunitatea ortodoxă.
Pentru milioane de credincioși, Lumina Sfântă rămâne un simbol al speranței, al credinței și al reînnoirii spirituale, păstrând vie una dintre cele mai vechi și impresionante tradiții ale creștinismului răsăritean.
