Roxana
Manastirea Samurcasesti, situată la doar 20 de kilometri de aglomerația urbană a Bucureștiului, este un loc încărcat de o spiritualitate aparte, unde oamenii vin nu doar pentru a se ruga, ci și pentru a trăi experiențe deosebite. Aceasta este una dintre puținele mănăstiri din România care deține trei altare, o caracteristică rară și deosebită, ce oferă locului o valoare istorică și spirituală unică. Situată în comuna Ciorogârla, județul Ilfov, mănăstirea este o oază de liniște și un reper al credinței ortodoxe românești, fondată în anul 1808 de către marele boier Constantin Samurcaș și soția sa, Zinca.
Legătura cu istoria națională și Tudor Vladimirescu
Manastirea Samurcasesti nu este doar un loc de reculegere și rugăciune, ci și un loc cu o însemnătate istorică aparte. În 17 martie 1821, Tudor Vladimirescu, liderul revoluției de la 1821, a poposit la această mănăstire, un moment de cotitură în istoria sa. Aici, el a conceput celebra „Proclamație către locuitorii orașului București”, un document care a rămas în istorie ca un simbol al luptei pentru dreptate și libertate a poporului român. Acest moment istoric a conferit mănăstirii o aură de sfințenie și importanță națională, devenind un punct de referință nu doar pentru pelerini, ci și pentru cei interesați de istoria României.
Transformările arhitecturale și restaurarea mănăstirii
De-a lungul anilor, Mănăstirea Samurcășești a fost supusă unor transformări majore, în special din cauza deteriorărilor cauzate de trecerea timpului și de dezastre naturale, cum ar fi cutremurele. În anul 1940, un cutremur devastator a dus la prăbușirea bisericii originale construite în 1808. Cu toate acestea, datorită eforturilor generale ale statului și ale credincioșilor, biserica a fost reconstruită între anii 1941-1943. Restaurarea acestei mănăstiri a avut o semnificație deosebită, întrucât ea a fost posibilă datorită implicării directe a generalului Teodor Ciurea, un fervent credincios și susținător al Bisericii Ortodoxe Române.
Noua biserică a fost sfințită pe 8 noiembrie 1953, iar această dată a rămas un reper important în istoria lăcașului de cult. Procesul de restaurare nu a fost doar o simplă reconstrucție fizică, ci a implicat și decorarea interioară a bisericii cu fresce impresionante și o lucrare de artă bisericească realizată de renumitul pictor Gheorghe Popescu și ucenicii săi. În această perioadă, s-a ridicat și o clopotniță nouă, alături de atelierele mănăstirii, sub atenta supraveghere a Patriarhului Justinian, un susținător fervent al locasurilor de cult.
Semnificația celor trei altare
Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale Mănăstirii Samurcășești este prezența celor trei altare, un element extrem de rar întâlnit în lăcașurile de cult din România. Aceste altare sunt dedicate Sfintei Treimi, Adormirii Maicii Domnului și Sfintei Cuvioase Parascheva, fiecare având o semnificație religioasă profundă. Sfânta Treime simbolizează unitatea și comuniunea dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în timp ce Adormirea Maicii Domnului este un moment de comemorare a trecerii în neființă a Fecioarei Maria, iar Sfânta Parascheva este cunoscută drept ocrotitoarea Moldovei și a celor care suferă.
Aceste trei hramuri nu au fost alese întâmplător, ele reflectă tradiția ortodoxă profund înrădăcinată în acest loc și aduc un plus de semnificație spirituală lăcașului de cult. De asemenea, ele atrag numeroși pelerini care vin să se roage în fața acestor altare pentru sănătate, prosperitate și împlinire spirituală. Se spune că multe dintre rugăciunile înălțate la aceste altare au fost ascultate, iar oamenii au primit ajutor divin, motiv pentru care mănăstirea este cunoscută ca un loc unde se săvârșesc minuni.
Restaurarea din anul 1958 și aniversarea mănăstirii
Un alt moment important din istoria Mănăstirii Samurcășești este reprezentat de restaurarea completă care a avut loc în anul 1958, cu ocazia sărbătorii Rusaliilor. Pe 1 iunie 1958, la 15 ani de la fondarea mănăstirii actuale, a fost inaugurată restaurarea lăcașului de cult, în prezența a două figuri emblematice ale Bisericii Ortodoxe: Patriarhul Justinian Marina și Patriarhul Hristofor al Alexandriei și a toată Africa. Acest eveniment a marcat un nou început pentru mănăstire, care a fost readusă la splendoarea sa originală și a fost consacrată ca unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din apropierea Bucureștiului.
O pisanie specială a fost scrisă în interiorul bisericii, deasupra ușii, pentru a comemora acest moment important: „Aceasta Sfânta Biserică cu trei altare a Mănăstirii de călugărițe Ciorogârla – Samurcășești […] s-a zidit în anii 1941-1943, cu cheltuiala Statului prin silința bunului creștin generalul Teodor Ciurea, pe temelia vechii biserici, ridicată în 1808 de vistiernicul Constantin Samurcaș și dărâmată de marele cutremur din 1940.”
Această inscripție nu doar că reflectă eforturile imense depuse pentru reconstruirea și restaurarea mănăstirii, ci și devoțiunea celor care au susținut refacerea acestui loc sfânt. În anii care au urmat, Patriarhul Justinian a continuat să joace un rol esențial în întreținerea și dezvoltarea mănăstirii, construind chilii noi, un zid împrejmuitor și alte clădiri necesare pentru buna funcționare a lăcașului.
O oază de liniște și credință
Astăzi, Mănăstirea Samurcășești este un loc de refugiu spiritual pentru toți cei care caută liniște, reculegere și vindecare. Așezată într-un cadru natural de o frumusețe deosebită, mănăstirea oferă nu doar o experiență spirituală profundă, ci și un prilej de a evada din tumultul cotidian și de a găsi pacea interioară. Pelerinii care ajung aici vor găsi o comunitate de călugărițe care își dedică întreaga viață rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu, continuând tradiția veche de secole.
De-a lungul timpului, numeroase mărturii au confirmat faptul că în acest loc s-au petrecut minuni. Mulți dintre cei care au venit cu inima grea, bolnavi sau aflați în necazuri, au plecat de aici vindecați sau cu sufletul împăcat. Rugăciunile înălțate la cele trei altare par să aibă o putere specială, iar cei care vizitează mănăstirea cred cu tărie că acest loc este binecuvântat.
Manastirea Samurcășești rămâne, așadar, nu doar un loc de importanță religioasă și istorică, ci și un simbol al continuității credinței și tradiției ortodoxe în România.
