Cristina Cohuț
Doi medici rezidenți de la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din cadrul Spitalului Sfântul Spiridon Iași au murit în condiții care încă nu au fost elucidate. Înainte cu șase luni, o altă tragedie similară a lovit aceeași instituție. Acum, întrebările despre stres, suprasolicitare și lipsa de protecție în spitale devin mai urgente ca oricând. Comunitatea medicală cere răspunsuri. Iar opinia publică vrea adevărul.
Primul caz: George Tilă, un tânăr dedicat, stins în mod neașteptat
George Tilă avea doar 31 de ani. Era rezident în anul V și, în luna martie, fusese programat pentru gărzi la Spitalul Elena Beldiman din Bârlad. Orașul natal devenise temporar locul unde își continua formarea medicală.
Pe 28 martie, după prima gardă efectuată acolo, George a fost găsit mort în propria locuință. Nu fusese diagnosticat cu afecțiuni grave. Nu a lăsat vreun mesaj. Nu s-a plâns de nimic înainte.
Moartea lui i-a șocat pe toți. Prietenii și familia l-au descris ca fiind „un băiat atât de sensibil și atât de inteligent”. Rețelele sociale s-au umplut de mesaje de doliu și revoltă. Localnicii din Bârlad și colegii din Iași nu pot înțelege cum un tânăr medic, aflat în plină formare profesională, a putut să moară brusc, fără un motiv cunoscut.
Al doilea caz: Emanuel Mirel Luca, în pragul vieții de familie
13 aprilie. La mai puțin de trei săptămâni de la moartea lui George Tilă, încă un tânăr rezident de la același institut este găsit fără suflare. Emanuel Mirel Luca avea 28 de ani și era rezident în anul IV. Era originar din Darabani, județul Botoșani, relatează hotnews.ro.
Locuia în Iași. Colegii spun că era un om discret, muncitor, corect. Se pregătea de nuntă. Nu consuma alcool, nu fuma, nu era dependent de nicio substanță. Viața lui părea liniștită.
Potrivit „Ziarului de Iași”, primele concluzii medico-legale arată leziuni la nivelul plămânilor, semne care ar putea indica o infecție respiratorie severă. Însă nimic nu este sigur.
Ancheta continuă, dar contextul în care a murit este tulburător: același institut, aceeași presiune, aceeași lipsă de explicații.
Mărturii din interior: „Suntem epuizați și ne este frică să vorbim”
După moartea celor doi medici, grupurile interne ale rezidenților au devenit locul unde s-au spus lucruri care până acum rămâneau în tăcere. Frustrarea, frica, extenuarea fizică și psihică au fost exprimate fără filtre.
„Când doi rezidenți din ani terminali mor în două săptămâni, la aceeași specializare, îți ridici niște semne de întrebare”, a declarat un coleg de-al lor pentru HotNews.ro.
„Discutăm între noi, ne plângem pe grupuri de problemele cu care ne confruntăm: epuizare, stres, frica de a semnala ceva. Ne este teamă că nimeni nu ne va asculta și că, în final, tot noi vom suferi.”
Această teamă colectivă a devenit normalitate în multe spitale din România. Iar în acest caz, a fost nevoie de două tragedii pentru ca vocile medicilor să se facă auzite.
Reacția conducerii: „Stresul e în fiecare secundă”
Prof. dr. Anca Trifan, șefa Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie din Iași, a confirmat că tragediile i-au afectat profund pe toți cei din instituție. A promis că va analiza dacă există un stres suplimentar care a contribuit la aceste decese.
„Pe noi ne tulbură foarte, foarte tare această tragedie. Voi încerca să identific dacă este o cauză de stres suplimentar, dar stresul e în fiecare secundă. La Gastroenterologie mai mult, fiindcă e un număr mult mai mare de pacienți față de alte secții din spital.”
Într-o altă declarație, a recunoscut că sistemul actual nu este sustenabil. „Este un mediu în care se muncește groaznic de mult.”
Despre cazul Emanuel Mirel Luca, a precizat că tânărul se simțea rău în ultima perioadă, dar nu și-a exprimat deschis starea de sănătate. A făcut analize și un CT, dar nu a informat conducerea despre gravitatea eventualei afecțiuni.
„Probabil nu se simțea bine. Avea ceva. Dar nu știm ce s-a întâmplat între vineri și duminică.”
O tragedie neelucidată nici până în prezent
În septembrie 2023, un alt caz cutremura lumea medicală ieșeană. Prof. dr. Gabriela Ștefănescu, în vârstă de 56 de ani, a murit subit într-o cameră de hotel din București. Participa la un congres medical.
Nu era cunoscută cu afecțiuni cronice. Avea un stil de viață echilibrat, era activă profesional și respectată în toată țara. Moartea sa a fost considerată „un șoc”.
Trei decese, în doar șapte luni, toate la același institut. Toate subite. Toate fără o cauză medicală clară, cel puțin în prima fază. Iar acest lanț tragic ridică întrebări care nu mai pot fi ignorate.
Evaluare, schimbări și responsabilitate instituțională
Prof. dr. Anca Trifan a anunțat că se va realiza o analiză detaliată a programelor de muncă ale rezidenților. Se va evalua gradul de încărcare, tipul de sarcini, numărul de ore și pauzele efective.
Va fi, de asemenea, propus un plan de screening pentru starea de sănătate a personalului medical. Inclusiv evaluări psihologice, în cazul în care vor exista resurse.
Deocamdată, toate acestea sunt doar intenții. Iar mulți din sistem cred că vin prea târziu. Pentru George. Pentru Emanuel. Pentru Gabriela.
Sistemul medical românesc, față în față cu propriile limite
Aceste tragedii nu pot fi tratate ca simple accidente izolate. Ele sunt simptomele unui sistem care ignoră, minimalizează și epuizează resursa sa cea mai importantă: omul.
Tinerii medici nu sunt doar studenți practicanți. Sunt oameni în formare, oameni care salvează vieți, dar care rareori au timp să-și salveze propriul echilibru.
Comunitatea medicală cere reforme, dar și empatie. Vrea condiții de muncă mai bune, pauze reale, acces la consiliere, programe de prevenție. Vrea ca spitalele să nu mai fie locuri în care doctorii mor la datorie.
România trebuie să asculte acest strigăt. Iar dacă tragedia de la Iași nu va duce la o schimbare reală, atunci câte alte drame vor mai fi necesare?
