Loredana Ionescu
NASA a dezvăluit recent detalii fascinante despre interiorul Lunii, evidențiind modul în care satelitul natural al Pământului se deformează sub influența gravitațională terestră. Aceste descoperiri provin dintr-un studiu publicat pe 14 mai 2025 în revista Nature, bazat pe datele colectate de misiunea GRAIL (Gravity Recovery and Interior Laboratory) desfășurată între 2011 și 2012.
Deformarea Lunii sub influența gravitației terestre
Cercetătorii au observat că Luna experimentează o deformare mareică, manifestată printr-o ușoară „flexare” cauzată de atracția gravitațională a Pământului. Această deformare nu este uniformă: partea Lunii orientată spre Pământ (partea apropiată) se deformează mai mult decât partea opusă (partea îndepărtată). Această asimetrie sugerează diferențe semnificative în structura internă a Lunii.
Ryan Park, conducătorul studiului și supervizor al Grupului de Dinamică a Sistemului Solar de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA, explică:
„Am descoperit că partea apropiată a Lunii se deformează mai mult decât partea îndepărtată. Asta înseamnă că interiorul Lunii nu este simetric, iar partea apropiată conține probabil elemente radioactive generatoare de căldură acumulate în mantaua sa,” a spus Ryan Park, conducătorul ambelor studii, potrivit Antena3 CNN.
Implicații pentru înțelegerea structurii interne a Lunii
Această descoperire oferă informații cruciale despre structura internă profundă a Lunii. Deformarea diferențiată indică prezența unor elemente radioactive, precum uraniul și toriul, în mantaua părții apropiate, care generează căldură și influențează comportamentul geologic al satelitului.
Studiul a permis crearea celei mai detaliate hărți gravitaționale lunare realizate până acum, oferind o bază solidă pentru viitoarele misiuni de explorare și navigație pe Lună.
Tehnica utilizată și aplicabilitatea sa
Metoda folosită de echipa NASA implică analiza variațiilor subtile ale câmpului gravitațional lunar în timpul orbitei sale eliptice în jurul Pământului. Această tehnică nu necesită aterizarea navelor spațiale pe suprafața corpului ceresc studiat, ci se bazează pe măsurători precise ale traiectoriei acestora.
Aceeași metodă a fost aplicată și pentru studierea asteroidului Vesta, dezvăluind că acesta are o structură internă mai simplă decât se credea anterior, fără straturi bine definite.
Descoperirile recente ale NASA oferă o perspectivă nouă asupra dinamicii interne a Lunii, evidențiind complexitatea și diversitatea proceselor geologice care au modelat satelitul natural al Pământului. Aceste informații sunt esențiale pentru planificarea viitoarelor misiuni spațiale și pentru înțelegerea evoluției corpurilor cerești din sistemul nostru solar.
Astfel, studiul publicat de NASA în mai 2025 marchează un moment de referință în înțelegerea structurii interne a Lunii, aducând dovezi științifice că satelitul nostru natural este profund influențat de gravitația terestră, nu doar la suprafață, ci și în profunzimea sa. Deformarea asimetrică, mai accentuată pe partea îndreptată spre Pământ, relevă nu doar complexitatea geologică a Lunii, ci și prezența unor concentrații de elemente radioactive în mantaua sa, cu implicații directe asupra activității sale interne.
Prin metode avansate de analiză gravitațională, cercetătorii au reușit să traseze cea mai precisă hartă a câmpului gravitațional lunar de până acum, oferind nu doar o imagine detaliată a trecutului geologic al Lunii, ci și un fundament solid pentru misiunile viitoare ale omenirii spre acest corp ceresc. În același timp, aceste date contribuie la extinderea cunoștințelor despre dinamica planetară și despre modul în care interacțiunile gravitaționale pot influența evoluția corpurilor din sistemul solar.
În esență, Luna nu mai este doar un obiect pasiv pe cerul nopții, ci o entitate activă, cu o istorie internă complexă, pe care știința o explorează pas cu pas, într-o cursă continuă pentru cunoaștere și descoperire.
Sursa foto: Arhivă
