Ana Sasu
În inima Transilvaniei, la Cetatea Alba Carolina, se desfășoară o poveste uluitoare despre pasiune, dedicare și reziliență. La venerabila vârstă de 73 de ani, Nea Mihai a devenit figura emblematică a acestei cetăți, îmbrățișând cu dragoste și entuziasm rolul de străjer timp de două decenii.
Nea Mihai, străjerul credincios al celei mai mari cetăți din țară
De 20 de ani, Nea Mihai lucrează cu devotament în slujba Cetății Alba Carolina, prezent la datorie 6 zile din 7, indiferent de condițiile meteo sau de capriciile anotimpurilor. Cu o uniformă impecabilă, inspirată de infanteria austriacă din secolul 18, el străbate cu pași hotărâți aleile cetății, așteptând vizitatorii cu un zâmbet călduros. Cu fiecare întâlnire, Nea Mihai devine ambasadorul vie al cetății, împărtășindu-și pasiunea și cunoștințele cu toți cei curioși.
O viață dedicată slujirii
În ciuda trecerii anilor și a vieții sale grele, Cetatea Alba Carolina a devenit universul lui Nea Mihai, o oază de bucurie și mândrie. Cu naturalețea și seriozitatea sa, străjerul devine emblema cetății, atrăgând atenția atât a turiștilor, cât și a localnicilor.
„Sunt străjerul Cetății, sunt aici din 2000. Vara, iarna sunt prezent la datorie. Asta-i o ținută de infanterie austriacă din secolul 18. Am lucrat la armata…da… am făcut armata și mi-a rămas în sânge. Dacă îți place o meserie, o faci de drag, de plăcere și uite acum, la vârsta mea de 73 de ani, încă muncesc”, a spus nea Mihai
Are 73 de ani și nu vrea să renunțe la pasiunea care îl ține în viață
Cu dispoziția sa din cale-afară de bună, Nea Mihai devine o figură iubită nu doar de turiștii români, ci și de cei din Occident – Italia, Germania, Franța, Belgia, toți fiind atrași de farmecul și autenticitatea sa. Cetatea Alba Carolina devine astfel un punct de atracție internațional, iar Nea Mihai, cu zâmbetul său și istoriile captivante, contribuie la popularitatea locului.
„Sunt popular cu toată lumea, ați văzut, cu turiștii, chiar și cu colegii, colegele și cu șefii mei, îi respect, chiar dacă ei sunt mai tineri decât mine, eu sunt dator să-i respect, așa-s învățat.
Să știți, dacă saluți, îi atragi și mai vin și cu alții. Vin mulți din tot Occidentul, și Italia, Germania, Franța, Belgia, dar nu mai spun, din toată Europa vin, plus românii noștri, care-s primii și le place. Fac poză cu mine și cu garda noastră… 25 de ofițeri suntem – ofițeri, infanteriști, artileriști, cavaleriști, defilăm, schimbăm garda, tragem și cu tunurile, avem și spectacole”, a mai spus bătrânul.
Cu toate că Nea Mihai este adorat și apreciat de turiști, realitatea lui de acasă este una mai puțin cunoscută. După orele de agitație și conversații pline de vitalitate, străjerul se retrage într-o lume complet diferită acasă.
„Eu spăl, mâncare îmi fac, prăjituri, îmi fac la cuptor. Nu e prea bine, unde-s doi puterea crește, dar te obișnuiești până la urmă. E greu la bătrânețe. Sunt străin, nu am pe nimeni. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos și am un acoperiș deasupra capului. Le doresc la toată lumea ca și mie. Sunt mulți care la vârsta mea nu au nimic”, a mai spus nea Mihai.
Dintr-un cătun din Iași, viața lui a fost o călătorie de la sărăcie și lipsuri la gloria unui străjer iubit.
„Am fost copil necăjit. Am fost 13 copii la părinți, eram mulți, tata și mama erau la colectiv, la sapă și noi, când veneam de la școală, la 12, într-o bucătărioară mică, joasă, găseam câte o bucată de mămăligă lăsată de seara. Altceva nu aveam ce mânca. În picioare nu aveam încălțăminte, aveam doar opinci de porc, aici, în Ardeal e altă viață”, a mai spus nea Mihai, străjerul Cetății Alba Carolina.
Trecând prin diferite etape ale vieții, de la copilăria necăjită la muncitorul înrolat în armată, Nea Mihai a găsit la Cetatea Alba Carolina nu doar o slujbă, ci și o vocație, o misiune de a împărtăși frumusețea istoriei și a tradițiilor cu cei din jur.
„Vine comandantul la apelul de dimineață și bucătarul și avea nevoie de ajutor la bucătărie și spunea: „Care vrea să meargă? Mâna sus sau doi pași în față”. Eu am făcut doi pași, că-mi plăcea la bucătărie, că era mânare, munceam, dar era și mâncare. Mă uitam la maestrul bucătar, am furat meseria și la eliberare mi-a dat adeverință de bucătar și mi-a prins bine. După ce s-a desființat Armata am ajuns aici, străjer la Cetate”, a povestit nea Mihai, potrivit Digi24.
Sursa foto: romaniatv.net
