Saghin Sabrina
Noaptea era întunecată, iar furtuna făcea ca fiecare pas să fie o luptă împotriva vântului puternic și a ploii torențiale. O femeie înainta cu greutate, udă până la piele, cu hainele lipite de corp și fața brăzdată de picături reci. Nu conta că era epuizată sau că fiecare mușchi îi tremura de frig. Știa că trebuie să ajungă undeva, să găsească ajutor pentru soțul ei, rănit și inconștient pe marginea drumului, după un accident grav.
Speranța ei s-a spulberat însă când, ajunsă la prima benzinărie, a fost întâmpinată cu indiferență și dispreț. Dar aceasta nu era sfârșitul poveștii. Un simplu gest de bunătate avea să schimbe nu doar destinul femeii disperate, ci și viața unei tinere lucrătoare a benzinăriei, Tara Wilson. Uneori, o alegere făcută într-o fracțiune de secundă poate decide între viață și moarte.
O femeie a fugit kilometri întregi până la o benzinărie
Tara Wilson urmărea ploaia care se lovea de geamul benzinăriei, lăsând șuvoaie lungi și întortocheate pe suprafața rece a sticlei. Se întreba cum ajunsese aici, într-un loc unde nimeni nu o respecta, departe de visul ei de a deveni jurnalistă. Renunțase la facultate pentru a avea grijă de mama ei bolnavă, iar acum își petrecea nopțile muncind la benzinărie, servind clienți indiferenți. Dar în acea seară, destinul avea să îi ofere o ocazie de a-și dovedi adevărata valoare.
Din întuneric, o siluetă îmbrăcată în haine ude și pline de noroi a apărut clătinându-se spre intrare. Cu glas gâfâit, femeia a implorat: „Vă rog… ajutor…”
Tara s-a ridicat rapid de pe scaun, privind femeia care tremura în fața ei. Ochii îi erau plini de disperare. „Doamnă, ce s-a întâmplat?”
Femeia s-a sprijinit de tejghea și a încercat să-și recapete suflul. „Soțul meu… am avut un accident… el e inconștient… nu am telefon… am nevoie de ajutor…”
Însă, înainte ca Tara să poată reacționa, un glas răstit a venit din spatele său. Era domnul Anderson, managerul benzinăriei, un bărbat lipsit de empatie, care își petrecea timpul ascuns în birou. „Nu ne interesează, doamnă, a spus el rece. Dacă nu cumpărați benzină sau ceva din magazin, vă rog să plecați. Nu suntem un adăpost pentru vagabonzi!”
Tara a privit șocată scena. Femeia a încercat să explice din nou, dar Anderson a ridicat mâna ca s-o oprească. „Ieșiți! Nu avem timp de astfel de povești!”
Fără să stea pe gânduri, Tara a ridicat telefonul fix al benzinăriei și a încercat să sune la urgențe, dar liniile telefonice erau căzute din cauza furtunii. A încercat mobilul, dar fără succes. Femeia suspina neputincioasă. „John… soțul meu… nu pot să-l las singur acolo.”
Atunci, Tara a luat cea mai importantă decizie din viața ei. „O să vă duc eu la el.”
„Dacă pleci, ești concediată!”, a strigat Anderson.
Tara i-a aruncat o privire hotărâtă.— Faceți ce vreți. Eu nu pot lăsa un om să moară.
O faptă care a schimbat vieți
Tara a condus prin furtună, urmând indicațiile femeii. Când au ajuns la locul accidentului, imaginea i-a tăiat respirația. Mașina era distrusă, iar pe marginea drumului, un bărbat inconștient zăcea acoperit de ploaie. Femeia s-a aruncat lângă el.— John, dragul meu, sunt aici!
Cu ajutorul Tarei, l-au urcat în mașină și au pornit spre spital. Ploaia lovea parbrizul, iar drumurile erau alunecoase, dar nimic nu conta mai mult decât să ajungă la timp. Când au intrat în secția de urgențe, medicii au preluat imediat bărbatul și pe femeia epuizată. Tara a rămas în sala de așteptare, tremurând, dar cu inima împăcată.
După o oră, un doctor s-a apropiat de ea. „Datorită dumneavoastră, domnul Smythe este în viață. Avea o hemoragie internă și fiecare minut a contat.”
„Smythe?”, a întrebat Tara.
„Da, el este proprietarul postului de televiziune din oraș. Soția lui mi-a povestit totul. Mi-a spus că v-ați pierdut slujba pentru că ați ajutat-o”
Câteva zile mai târziu, povestea a fost difuzată la știri. Anderson a fost concediat, iar domnul Smythe a dorit să-i răsplătească gestul Tarei. Descoperind că își dorise să devină jurnalistă, i-a oferit un post la televiziunea sa. Acum, Tara nu doar că avea o slujbă mai bună, dar își urma și visul.
Mai mult decât atât, se pare că între ea și tânărul doctor care i-a dat vestea bună în acea noapte s-a înfiripat ceva special. Zvonurile spuneau că, în curând, Tara ar putea primi o cerere în căsătorie.
Astfel, o noapte furtunoasă, o alegere curajoasă și un gest de bunătate au schimbat pentru totdeauna destinele mai multor oameni. O dovadă că, uneori, un singur moment de curaj poate deschide drumuri nebănuite.
