Saghin Sabrina
O crimă cutremurătoare a zguduit comunitatea românească din Statele Unite și a lăsat o durere profundă și în România. Andreea Mottram, o femeie de origine română stabilită în SUA, cunoscută pentru activitatea sa în sprijinul refugiaților și persoanelor vulnerabile, a fost găsită ucisă într-o casă de vacanță din statul Washington.
Cazul a șocat opinia publică nu doar prin cruzimea faptei, ci mai ales prin identitatea unuia dintre presupușii autori: fiica adoptivă a Andreei, originară tot din România. Comunități întregi se mobilizează acum pentru a aduce trupul neînsuflețit acasă.
O româncă din Washington ar fi fost ucisă chiar de fiica sa adoptivă
Cu doar câteva zile înainte de a împlini 48 de ani, Andreea Mottram a fost găsită fără viață, cu 12 lovituri de cuțit în abdomen, într-o locuință de vacanță din comunitatea Sienna Hills, Washington. Descoperirea macabră a fost făcută de o echipă de curățenie, iar autoritățile au început imediat o anchetă care a condus la doi suspecți: Mihaela Sorescu, în vârstă de 16 ani, și Abilagel Flanagan, de 17 ani.
Ceea ce a cutremurat și mai mult a fost faptul că Mihaela este fiica adoptivă a victimei. Originară din România și de etnie romă, ea fusese adoptată de Andreea într-un gest de iubire și solidaritate profundă. Femeia nu doar că a oferit un cămin copilului, dar a fost o voce puternică pentru drepturile romilor și ale celor excluși social. A fondat mai multe organizații, printre care Coaliția Română Americană pentru Drepturile Omului și Egalitate (ARCHER), cu sediul în Chicago, și a fost implicată activ și în sprijinirea persoanelor cu dizabilități, după ce ambii săi fii biologici au fost diagnosticați cu autism.
Potrivit procurorului Eric Clarke, cei doi adolescenți sunt acuzați ca adulți nu doar pentru crimă, ci și pentru furt de autovehicul, deoarece au fugit cu mașina victimei după comiterea faptei.
Din dragoste și empatie – la trădare și moarte
Andreea Mottram era mai mult decât un simplu activist. Era o mamă, o femeie puternică, o luptătoare pentru drepturile celor uitați de societate. Într-un videoclip emoționant pentru ARCHER, Andreea vorbea despre dificultatea de a exprima afecțiunea în cultura română și despre cum fiul ei, deși nu verbal, învățase să-i transmită „Te iubesc” într-un mod profund și personal. Era o mărturie despre cât de mult poate schimba iubirea o viață. Din păcate, această iubire avea să fie trădată în cel mai crunt mod posibil.
Mihaela Sorescu fusese adoptată cu speranța unui viitor mai bun. Faptul că tocmai ea este acuzată de uciderea mamei sale adoptive a generat o undă de șoc, nu doar în rândul apropiaților, ci și în rândul comunităților de români din diaspora. De altfel, atât cei care au cunoscut-o personal pe Andreea, cât și numeroase grupuri din SUA și România s-au mobilizat pentru a strânge fonduri în vederea repatrierii trupului neînsuflețit.
Sora Andreei, care locuiește în România, a declarat că familia este profund afectată de cele întâmplate și nu poate face declarații în acest moment. Durerea pierderii este dublată de șocul cauzat de modul în care s-a produs tragedia: în mâinile propriei fiice, salvate cândva dintr-un destin incert.
Cazul a stârnit discuții intense despre traumele din sistemul de protecție a copilului, despre eșecurile posibile în integrarea copiilor adoptați și despre riscurile asociate cu tulburările emoționale netratate. Totodată, aduce în prim-plan problema neglijenței și a lipsei de sprijin pentru părinții adoptivi care, în ciuda intențiilor bune, pot ajunge copleșiți de realitatea dură a îngrijirii unor copii cu trecut traumatizant.
Pe măsură ce ancheta continuă, comunitatea românească din SUA încearcă să găsească alinare în amintirea Andreei Mottram: o femeie care a pus binele altora mai presus de propriul confort, care a deschis uși și inimi, dar care, în final, a plătit cu viața pentru generozitatea ei. Fapta sa nu va fi uitată – iar tragedia nu va face decât să întărească determinarea celor care i-au fost alături în lupta pentru o lume mai dreaptă.
