Laciu Andreea
Povești de viață. Fiica mea, Ana, a fost mereu un copil sârguincios. Învăța conștiincios, lua mereu note mari și nu îmi dădea niciodată motive de îngrijorare. Când am văzut nota 4 la una dintre materiile ei preferate, m-am panicat. Nu îmi venea să cred și, sincer, prima mea reacție a fost să o cert. Dar ceva m-a oprit. Am decis să aflu mai multe înainte de a reacționa impulsiv.
Am întrebat-o pe Ana ce s-a întâmplat, dar răspunsul ei a fost evaziv. „Nu știu, pur și simplu nu mi-a ieșit testul…” a spus, evitând contactul vizual. Am simțit că ascunde ceva, așa că am hotărât să sun diriginta ei, doamna Popescu, o profesoară pe care o respectam enorm.
Când i-am spus despre notă, s-a lăsat o scurtă tăcere la capătul firului. Apoi, vocea ei s-a schimbat, iar cuvintele pe care le-a rostit m-au cutremurat: „Doamnă, Ana trece printr-o perioadă foarte dificilă. Nu a vrut să vă spună, dar am simțit că trebuie să știți…”.
Povești de viață. Ce am aflat de la diriginta fiicei mele, după ce ea a luat nota 4
A urmat o poveste pe care nu o anticipasem deloc. Se pare că, de ceva timp, Ana era supusă unei forme subtile, dar constante, de bullying din partea unor colegi. Nu era un bullying clasic, violent, ci unul psihologic, care îi submina încrederea în sine. Se făceau glume pe seama ei pentru că învăța bine, era numită „tocilară” și era adesea ignorată în grupurile de prieteni. Se pare că lucrurile se agravaseră în ultima vreme, iar acest stres își pusese amprenta asupra performanțelor ei.
Am simțit cum mi se strânge inima. Cum de nu mi-am dat seama? Cum de nu mi-a spus nimic? Diriginta a continuat: „Ana e un copil extraordinar, dar a încercat să rezolve totul singură, fără să vă îngrijoreze. Cred că are nevoie de sprijinul dumneavoastră acum mai mult ca niciodată.”
Am închis telefonul cu ochii în lacrimi. În loc să fiu supărată pentru o notă mică, am realizat cât de superficial am privit situația. Fiica mea nu avea nevoie de critici, ci de înțelegere. În seara aceea, am avut o discuție lungă cu Ana. Am asigurat-o că nu e singură, că o voi sprijini indiferent de situație și că vom găsi o soluție împreună.
A fost o lecție dureroasă pentru mine ca părinte, dar și una importantă. Uneori, o notă mică nu este doar despre lipsa de pregătire sau neatenție. Poate ascunde o povară mult mai grea. Și cel mai important lucru pe care îl putem face pentru copiii noștri este să fim acolo pentru ei, să-i ascultăm și să le oferim siguranță și sprijin necondiționat.
Sursă foto: Canva PRO
